Prea-bine stiuta deja, scrisoarea d-lui Prof Dr. Barsan, o voi reproduce mai jos… De ce? Pt. singularitatea ei in spatiul public sanitar romanesc. Insa imi pun si eu intrebarea: de ce abia acum, de ce la varsta asta , domnule profesor? De ce nu mereu si de ce doar punctual? Urmeaza scrisoarea:
D-lui preşedinte Traian Băsescu Stimate domnule preşedinte, Subsemnatul, prof. dr. Mircea Ioan Bârsan, şeful Clinicii Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului Inimii N. Stăncioiu din Cluj-Napoca, în calitate de medic în sistemul sanitar românesc din anul 1962 (rezident, medic specialist, medic primar), avînd în curînd 65 de ani, vă mulţumesc dvs. – preşedintele României – pentru faptul că mi-aţi atras atenţia în timp util, în prag de pensionare, despre faptul că toată viaţa mea am fost un prost, poate chiar un tîmpit, exercitînd profesia de medic. Dacă nu ar fi fost făcută public părerea dvs. despre medicina română, în prostia mea aş fi vrut să continui să tratez pacienţi, să îi diagnostichez greşit şi să operez persoane sănătoase.
Deşi bătrîn, îmi aduc aminte că, încă din vremea preşedintelui Nicolae Ceauşescu, ori de cîte ori ţara se afla la ananghie, se dădea vina pe doctori. În acest sens, şi pe această cale, vreau să atrag atenţia colegilor mei mai tineri să accepte miile de posturi din Anglia, Franţa, Suedia, Norvegia etc., disponibile pentru medicii români incapabili. De asemenea, îi voi ruga pe colegii mei mai în vîrstă să vă transmită şi dînşii gîndurile proprii.
Cu mulţumiri,
Prof. dr. MIRCEA IOAN BÂRSAN
(Text reprodus din ziarul „Făclia”, nr. de miercuri,
31 martie 2010, Cluj-Napoca)
nu, n-o stiam, pe ea, scrisoarea…dar il stiam pe profesorul Barsan, doar ii eram studenti pe vremuri, unii dintre noi…
„de ce abia acum, de ce la varsta asta ?” poate pentru ca are FII, pe care a sperat sa ii vada mereu mari doctori in tara din care el s-a incapatanat sa nu plece, iar sperantele sale se naruie din ce in ce mai mult pe zi ce trece?
poate pentru ca a avut studenti, la care a tinut, si a sperat sa ii urmeze calea, pentru care el a sacrificat aproape totul?
„De ce nu mereu si de ce doar punctual?”
poate pentru ca a fost prea preocupat sa fie medic, sa faca ceea ce stia el mai bine, cu toata credinta? pentru ca a gandit-o mereu, dar era mai important sa FACA decat sa SPUNA?
poate ca a ajuns la varsta la care a inceput sa considere ca daca unii ca el nu SPUN, altii mai tineri nu vor putea sa mai FACA….
In mare si in principiu, de acord… dar nu poti separa a fi medic de a spune, a crede, a dirija, a-ti pasa, a construi, day by day…. A fi medic nu e o meserie ca oricare alta, a fi profesor nu e inca un alt job description, esti responsabil in fiecare clipa pt ce nu construiesti sau pt ce lasi pe ceilalti sa demoleze…Stiu, nu e usor. Dar luciditatea nu a fost nicicind o povara usoara, asa cum nu e nici libertatea.
desigur ca nu poti separa.
si cei carora le-a fost profesor pot sta marturie fara nici un fel de problema ca i-a pasat, ca a crezut.
atat ca, asa cum firesc Cuvantul face parte din fiinta unora din noi, Tacerea face parte din fiinta altora.
eu sunt dintre aceia care cred ca trebuie sa iti pese mereu, sa construiesti mereu, sa spui mereu.
cum o spui, insa, asta e alta poveste….
Unii vorbesc din experienta, iar altii, din experienta, tac… Orice tacere include o doza, fie si infima, de lasitate sau interes – atunci cind individul tace in situatii in care nu ar trebui sa o faca. Prefer sa tac tacerea…. Desi o spun again and again: stiu ca e riscant, dureros, periculos. Dovada ca e asa, uita-te la tara asta suferinda, ranita si rapita. Cu toate astea, tace, ingenuncheaza sau …. se bajeneste. Dar nu SPUNE si nu lupta.
„Orice tacere include o doza, fie si infima, de lasitate sau interes”…
din pacate, cat e de adevarat…
Zic si eu ca sa nu tac…din toate de mai sus cele mai importante lucruri sunt, cred : „singularitatea”, poate nu absoluta dar aproape, a reactiei de la nivelul respectiv profesional si, in al doilea rand „tara suferinda care nu spune si nu lupta”.
Cati mari „profesori doctori” au cerut presedintiei sa detalieze bazele stiintifice ale „studiului” care concluziona ca 40% din diagnostice sunt gresite? (nu ca sistemul sanitar romanesc ar fi mai sanatos decat alte sisteme romanesti dar „it’s not the point”), fortand astfel o reactie generala decenta?
Si cand se va trezi populatia din somn? oare nu dupa ce cursa vertiginoasa spre dezastru condusa magistral de cel mai incompetent guvern de pana acum va fi ajuns mult dincolo de punctul pana la care solutiile de aplicat nu ar fi extrem de dureroase?
Individual, facem si zicem fiecare ce suntem in stare. Social, conteaza calitatea majoritatii. Care este sublima, dar muci…