Author Archive: stamate

Un DOCTOR mai putin. O TRISTETE in plus.

Spitalul Coltea

Era prin 1993, cand am aterizat pentru prima data la Coltea, ca student, incepea stagiul de semiologie medicala. Doua grupe – repartizate la salonul D-lui Dr. Danut Isacoff, pe atunci asistent universitar. Genul de barbat sceptic, distant, cinic adeseori – asa l-am perceput cu totii atunci – un cinism dincolo de care vizionarele componente feminine ale celor doua grupe de studenti au identificat rapid un timid incurabil, mult mai sensibil decat ar fi putut banui cineva neantrenat in ale barbatilor, asa cum sunt mai toti barbatii :-). Iar prima cuvantare la care am fost martori in timp ce, in mod vadit intentionat, ne ignora prezenta in salonul in care deopotriva preda si trata pacienti a fost aceasta, adresata rezidentilor din acea vreme: „In viata este ca la formula unu, daca la start nu esti in pole position, degeaba ai cea mai performanta masina, degeaba ai cel mai bun sofer, iti vor lipsi sansele care vor fi intotdeauna de partea celor care sunt deja in pole position.”. Viata avea sa-i dea dreptate, pas cu pas. Din pacate.

A urmat apoi un an provocator, era primul contact efectiv cu pacientii si cu medicina la patul bolnavului al unor viitor doctori, nestiutori nu doar in medicina, dar si in toate cele, aidoma. Un an cu accente dure adeseori, cu lacrimi dinspre partea feminina studenteasca sau cu abandon ocazional al partii masculine, cu un soi de training de factura militara care a marcat apoi fie doar memoria, fie chiar intreaga cariera a majoritatii tuturor studentilor pe care i-a vazut rasarind ca doctori din salonul pastorit de el. A fost anul unui flash, un soi de autoprofetie, prin care am aflat ca acesta este spitalul in care voi ramane, chiar daca primii ani de dupa absolvire i-am petrecut in administratia guvernamentala, dar am revenit si am ramas. Lucruri de care Dr. Danut Isacoff nu a fost deloc strain, ci dimpotriva, a fost catalizatorul determinant. Si nu doar atat, ci mai mult inca: atunci cand lui i s-a oferit un alt post de sef de sectie intr-un alt spital, mai special, cu salariu dublu si pensie speciala, cu sofer si masina la scara – a refuzat, motivand: „Pe mine daca ma trezesti noaptea din somn si ma pui sa merg, picioarele ma duc la Coltea!”. Sentimental si dedicat aproape fanatic acestui spital, a ramas aici pina in ultima clipa, luptand dupa puterea si priceperea proprii pentru clinica lui, pentru spitalul lui si pentru stiinta a generatii si generatii de studenti si medici, muscand astfel o bucata din nemurire prin toate vietile pe care, in tot locul si in tot timpul, el si ucenicii lui le-au salvat….

Personaj dificil, adeseori coleric si nedrept, contondent, insa stabil in convingeri si principii, instruit si dornic de permanenta acumulare si evolutie in limitele acestui sistem si ale acestei tari, dornic de a crea si intretine o scoala medicala nu doar in Coltea, ci in intreaga Medicina Interna si Semiologie romanesti – a influentat mintile si traseele profesionale a sute de doctori romani. A refuzat sa devina profesor de Medicina Interna in mod repetat, desi beneficiile erau semnificative. Putin inteles si inca si mai putin apreciat, si-a trait dezamagirile intr-o introversie categorica, ridicand ziduri uneori prea inalte intre el si lume. Am avut, de-a lungul a peste 20 de ani, o relatie complexa, sinusoidala, mergand de la distantare completa si ostilitate pina la o calda si indelungata interactiune familiala atat intre noi doi, cat si cu buna mea prietena, D-na Gabriela Isacoff. Am traversat cu bucurie timpul si timpul bucuriilor, de la sarbatorirea casatoriei unicului sau fiu, Cristian, si pina la…si eu am un singur fiu, Teodor si…ce altceva as mai putea spune in plus decat acela ca a fost crestinat intru Lumina si bucurie de Dl. Dr. Danut Isacoff si de D-na Gabriela Isacoff?!

Din cei 27 de ani de cand ne cunosteam, ultimele cifre ale acestui numar s-au intamplat sa fie petrecute in distantare reciproca si umbra, din motive ce nu mi se vor lamuri, probabil, niciodata. Cifre ale tristetii, apasate adanc si de pierderea profunda a unei persoane speciale pentru el si pentru mine si pentru multi, D-na Gabriela Isacoff. Pierdere care pentru omul Danut Isacoff a declansat trairi ce nu trebuie descrise, lasandu-l intr-o zona speciala a unei singuratati in care singurul partener de fiece clipa ii era Mishu, motanul rapit cu dragoste intensa din curtea parintilor mei de catre doamna care tocmai plecase spre lumi mai bune….

Am aflat tarziu de suferinta mentorului si prietenului meu, de la prieteni comuni. A durat mult pina sa ne revedem, nu cu multe zile in urma. O revedere tacuta si stranie, dar revedere. Ieri, telefonul a sunat si …”Domnule doctor, domnul conferentiar Isacoff nu mai este….”. Am multumit pentru telefon, insa am omis sa ii spun tinarului meu coleg ca, fara sa stie si fara intentie, a gresit: Domnul Conferentiar Dr. Danut Isacoff este. Pentru ca noi, cei ce l-am stiut si trait, suntem inca. Pentru ca este Coltea inca.

La revedere, prietene! Dumnezeu sa te odihneasca si sa te ierte si sa ne ierte si pe noi cei care poate nu te-am inteles intotdeauna, cei care poate te-am judecat nedrept sau prea grabnic, cei care am zabovit in a trece dincolo de sine spre a te intalni.

„Guvernul minte” si starea natiunii.

MinciunaA spune ca „Guvernul minte” este o platitudine si un pleonasm. 🤪😋 Haideti sa vorbim corect, suntem oameni educati! In orice tara guvernele mint. Aaaa, ca ale noastre DOAR mint, asta e un specific national derivat din faptul ca si poporul minte si luat pe cap de locuitor sau pe grupe populationale, minciuna nu este un delict la romani, nu este imoral si nu e nici macar sanctionata religios. E un mod de viata, e un al treilea timp al respiratiei, intre inspir si expir, la fel de reflex precum cele doua mentionate. Nu haiducii lui Sapte-Cai sunt reprezentativi pe aceste meleaguri, ci romanul celor Sapte-Fetze. Cei ce sunt cu o singura fata sunt rapid si categoric anihilati, cei ce nu mint sunt indepartati pentru ca strica melancolia autovictimizatoare mioritica si,daca oricum nu iti plange nimeni de mila pentru ca egoismul este sport national, macar sa nu ti se ia posibilitatea de a-ti plange singur de mila. Eventual mai iei si o oaie asa, de companie metafizica. Vagabonzii politicii romanesti grupati care-cum, ba sub organizatia numita Guvern, ba sub alta numita Parlament, primii mangaiati pe cap de intaiul Baci al Tarei nu sunt de capul lor acolo, ci prin vointa stapanitorilor si cu deplina voie a poporului care nu e vitima, ci complice etern.

Comunicarea in medicina astazi

In Biblie, Facerea (Geneza) – Capitolul 1 arata inceputurile a tot si a toate in viziunea cosmogonica crestina. Inceputurile acestea abunda de “Şi a ZIS Dumnezeu”, “a NUMIT Dumnezeu”, “a BINECUVANTAT Dumnezeu”, implinind omul prin “Şi a ZIS Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”.

Dumnezeu a creat lumea prin ZICERE. Dumnezeu a creat omul prin ZICERE. Prin a spune. Prin comunicare divina. A creat un om destinat si el sa comunice, dupa chipul si asemanarea Creatorului sau.

Omul aflat in suferinta fizica si psihica il numim pacient. Omul chemat sa aline, sa vindece suferinta primului il numim medic. Lantul si legamantul dintre cei doi este in primul rand comunicarea. Despre cele bune si despre cele rele. Despre venirea in lumea aceasta, despre raminerea in ea si despre plecarea inspre lumi presupus mai bune.

Subiectul comunicarii in medicina este atat de amplu,incat poate acoperi lejer mai multe teze de doctorat. Pentru ca, in primul rand, acopera foarte multe paliere atat intre cei doi poli esentiali (medicul si pacientul), dar si intre medic si familia pacientului, intre medic si medic, intre medic si subordonati sau superiori, intre medicina si administratie, intre medic si organizatiile profesionale, intre medic si organele statului (adesea represive), intre medic si presa si, extrem de important – comunicarea dintre medic si el insusi.

Totusi, cred ca de interes maxim pentru Dvs este segmental comunicarii medic-pacient. Din pacate, se delimiteaza prea adesea doar aceasta portiune de restul celor amintite mai sus. Ca si cum punctul nodal al tuturor ramurilor mentionate deja, MEDICUL, ar putea fi scos din calcul, din efortul complex al comunicarii multiplanare si din esenta propriei fiinte si profesii.

Asadar…ANAMNESIS. Sau Miturile Reamintirii, cum le-ar numi Platon in ale sale “Dialoguri”. Cu asta incepe relatia medic-pacient. Cu apelul la reamintire, la transferul acestora dinspre pacient spre vindecator prin poveste. Care poate fi simpla sau complexa, care poate fi spusa o singura data sau de zeci de ori. Pacientul se povesteste pe sine, dimpreuna cu suferinta lui, reala intru totul sau mixta – parte reala, parte imaginara, dupa caz. Care poveste poate fi consistenta sau variabila de la un moment la altul, care poate fi sincera sau interesata, mimata, fabulatie. La celalalt capat al podului comunicarii sta medicul, care trebuie sa iasa pentru un timp din propria poveste a vietii sale si a devina focusat pe naratiunea libera sau incorsetata ce se tese in fata ochilor si urechilor sale….deopotriva prin cuvinte, gesturi, mimica, semne ale trupului pacientului etc. Sa cearna si a discearna, sa puna zagaz sau sa ajute fluxul anamnezei acolo unde este prea sarac pentru a fi de folos. Si sa integreze totul, prin imensul filtru al experientei proprii si al stiintei de carte, intru distilarea a ceea ce cauta si el, dar si pacientul: diagnosticul.

Daca exista bariere?! O….adeseori ai impresia ca totul este o mare bariera in acest dans al dialogului, al  ANAMNESIS-ului. Pentru ca prea adesea pacientii nu isi pot exprima suferintele, cauzele, timpul de la aparitie, comorbiditatile, stilul de viata, istoria medicala, s.am.d. Din ce in ce mai des nu se pot exprima coerent, din ce in ce mai des au capacitati limitate sau precare de intelegere a unui dialog minimal congruent cu o cauza medicala, din ce in ce mai des nu stiu sa citeasca sau nu stiu sa scrie sau chiar nu stiu sa se semneze. Frecventa situatiilor in care arta medicala este bruscata, agresata de comportamente care flutura singular steagul drepturilor absolute in raport cu medicul si decreteaza absenta oricaror obligatii, incepand cu cele de bun-simt uzual si terminand cu cele legale. Moment in care benevolenta este suspendata, iar canalul de comunicare devine foarte ingust si eminamente tehnic, atunci cand nu se inchide complet….

Presiune. Acesta cred ca este cuvantul cheie care domina aspectul comunicarii in lumea medicala de astazi. Presiunea pacientilor, presiunea familiei acestora, presiunea timpului, presiunea sistemului medical in sine (disfunctionalitati, birocratie, management deficitar etc), presiunea constrangerilor financiare si a lipsurilor din spitale, presiunea mass-media, presiunile administrative si politice, presiunea schimbarilor rapide in “knowledge base”-ul stiintific medical si in cel tehnologic s.a.m.d. Ori, relaţia medic-pacient reprezintă cadrul în care se desfăşoară actul terapeutic. Poate fi considerată ca o relaţie: Socială, Psihologică, Culturală. Firul rosu al acestei relatii il reprezinta comunicarea pluridimensionala, in permanenta dinamica supusa, cum am spus presiunii. Aceasta este ecuatia pragmatica din care medicul trebuie sa extraga, la final, beneficiul pacientului: deopotriva fizic, psihic, social (reintegrarea socio-economica este una din tintele zilnice ale medicinei).

Vesti bune poate da oricine, pina si un politician roman poate face asta. Insa vestile proaste le dau doar medicii: vestea de boala grava, de evolutie/prognostic negativ, de moarte…pentru ca spitalul este SINGURA institutie in care se moare. Este provocarea majora a medicului tinar, abia intrat in malaxorul granitei dintre viata si moarte. Acolo unde cuvintele trebuie alese altfel, fraza impregnata cu empatie, unde regina nu mai este ratiunea, ci emotia stupefactia, anxietatea, lacrima. Psihologii lumii au dezvoltat altgoritmi si proceduri pentru transmiterea vestilor proaste (exemplu: SPIKE), insa aproape de fiecare data e altfel. Ori, tocmai acest altfel impune medicului versatilitate,adaptabilitate pina la torsiune interioara. Totul pentru a ajuta pacientul si/sau familia acestuia sa treaca, dimpreuna cu el – punti pe care nu le mai trecusera niciodata. Si intr-un timp care, adesea, nu mai este….

O problema particulara in Romania este aceea ca poporul isi uraste vindecatorii, in marea lui majoritate. Ceea ce creaza conditii premergatoare negative comunicarii medic-pacient sau asistent medical – pacient. Un popor inclinat tulburator spre violenta conjugala sau asupra copiilor, etnii care isi rezolva conflictele cu cutitul sau cu sabia sau cu glontul astern un tablou din care cultura comunicarii lipseste bazal. De aici si reactia rezervata a corpului medical, in ansamblul lui. Medicii simt acut anomia valorica a societatii romanesti, girata si sustinuta deopotriva activ (prin vot) sau pasiv (prin lipsa oricarei implicari) de poporul pe care generatie de medici dupa generatie, il salveaza de la boala si de la moarte impotriva propriei lui dorinte.

Cu comunicare sau fara, un popor care isi uraste vindecatorii si copiii este sortit insignifiantei, daca nu cumva chiar pieirii. Loc in care se asterne doar…tacerea.

Pensionaru’ si Guvernu’

In imensa lui intelepciune, Guvernu’ si Grupul neuronal de decizie strategica stiintifico-fantastica, si-au imaginat ca pensionari exista doar in orase si, mai exact, doar pe strazile care au vis-a-vis un supermarket, un mall, ceva de genul. Si farmacia la poarta, obligatoriu. De aia au fixat in fiecare zi doar doua ore pt cei peste 65 de ani.

Pai, bai, gugustiucilor, sa va explice buniku’ cum sta treaba, de fapt:
– de multe ori, cei peste 65-70 se misca mai greu: stiti relatia aia din fizica dintre viteza de miscare si timp?
-nu toti au masini personale, depinde de orarul mijloacelor de transport si la dus spre cumparaturi si la intors;
-daca la dus sunt mai sprinteni, la intors se misca si mai lent pentru ca, ati ghicit, au greutatea cumparaturilor la purtator;
-batranii din localitatile periferice oraselor depind de mijloace de transport precare, rare: pina vine busul, pina ajunge in oras, pina ajunge pensionarul din statie la market, pina cumpara, pina ajunge inapoi in statie cu plasele, pina vine rata, pina ajunge acasa…este ca au trecut cele doua ore demult?!
-daca trebuie sa mai stea la vreo coada la intrarea in supermarket sau magazin sau farmacie, s-a dus p…. de suflet toata stradania lui de a se incadra in alea doua ore ale ordonantei militare!
-nu v-a dus capsorul ala sec sa separati circuitele: in alea doua ore pensionarii/batranii nostri se intalnesc cu cealalta populatie (transmitere comunitara) care bantuie nestingherita si in acele doua ore, fara restrictie, deci riscul de infectare creste in fiecare zi in care cei peste 65 de ani ies din casele lor;
– daca mintea voastra s-ar fi intersectat din pura intamplare cu inteligenta, ati fi ales o solutie simpla si eficienta: doua zile pe saptamina cu timp de iesire de 4 ore pentru cei peste 65 de ani, timp in care NIMENI ALTCINEVA nu are voie sa intre sau sa fie servit in locatiile unde merg acestia, mijloacele de transport fiind incluse aici, cu monitorizarea temperaturii la intrarea in farmacii si in marile supermarketuri. Si basta!

„Faceti ca Dumnezeu: deveniti oameni!”

Ar fi o idee sa implinim ,incepind de maine, zicerea Episcopului Atanasie din Alexandria Egiptului: „Faceti ca Dumnezeu: deveniti oameni!”. Intr-un proces continuu,ca orice devenire reala, neprefacuta si substantiala. Ca vom reusi sau mai degraba nu, tine de fiecare si abia apoi de toti dimpreuna. Imi doresc sa nu ne paraseasca luciditatea si sa ne paraseasca pe vecie orice incongruenta si orice fariseism. Si sa fim prezenti cu adevarat in vietile proprii si in cele ale caror vieti contam mai mult decat suntem obisnuiti sa credem si sa stim.Macar acestea. Restul, le vom mai negocia pe parcursul anului ce sta sa vina. De la certitudinea iluziei cotidiene si pina la aparenta efervescenta a luptei…
 
Esentialul nu se cumpara cu Mastercard. Nici cu Visa&Co.
 
Hristos se naste, cu asta incepem,asta cantam si asta sarbatorim. Simplu de tot.
 
Sarbatori creative! Craciun Fericit! Pace!

Velcare sau velcine…

Ministerul Sanatatii vrea noi contracte de munca ale personalului medical care sa poata fi desfacute daca acestia ar lua…spaga. Aceste vor suna, probabil, dupa cum urmeaza: “Velcare sau velcine va indrazni a se napusti asupra mergatorilor in bolnite, suferinzi de boli din cele iuti ori dintru cele cu lingoare ori dintru cele inchipuite, purtatori de punga invartoshata, predepsit va fi de lege prin taierea scarbavnicului hrisov de munca si aruncarea lui la retze”…
Ca altfel n-am stiut cum sa zic.🥳

TARA PORN

„Pentru O Romanie Normala”, asa ne indeamna Domnul Presedinte sa gandim, sa actionam, sa votam. Nu pot zice ca nu sunt de acord. Doar ca realitatea ne da pe invers, realitatea se incapataneaza sa ne fie o oglinda perversa!. Sau poate avem noi definitile sucite, inversate, sa ne ia gaia de orbi ce suntem!
 
Pai, Dom’ Presedinte, ce normalitate e aia in care impostorii, pilaraia, neavenitii, gastile, bandele cu asa-zise diplome si staif domina tara?! Care da…cuvantul „tara” in limba turca asta inseamna: „stan”. Toata asa-zisa protipendada politica, toata camarila esafodajului politic romanesc a predat, vreme de 30 de ani, fosta tara care se numea Romania unei structuri perfide numite UMFISTAN. Si sub a carui stapanire incompetenta, bunul plac, impostura, instabilitatea psihica, lipsa de buna cuviinta si tot ce va puteti ‘mneavoastra inchipui mai rau au dus la erodarea masiva a sigurantei nationale nu doar pentru prezent,dar si pentru anii multi ce vin de acum incolo! Din cauza acestei structuri inepte au plecat si pleaca medicii din tara, din cauza UMFISTANULUI medicii de caracter si valoare sunt marginalizati sau indepartati, isi fac legile si organizatiile proprii, au capturat tot ce inseamna decizie administrativa, legislativa, executiva si financiara in sistemul sanitar, au capturat deci siguranta natiunii, Dom’ Presedinte! V-au capturat si pe voi, politicienii….si-au batut joc de consilierii lu’ matale si prin asta au atacat Institutia Presedintiei si mata nu ai avut reactie, nu i-ai zdrobit, pentru a demonstra forta singurului om votat direct de suflarea unei intregi natiuni! Stati in genunchi cu totii in fata unora care au pe constiinta zeci si zeci de mii de decese evitabile, care stabilesc directiile cheltuirii banilor publici din Sanatate dupa cum au ei chef, care hotarasc destinele vindecatorilor tarii. Care capuseaza de trei decenii si inca de dinainte singele natiunii si ii amaneteaza viitorul doar pentru binele lor si al loazelor lor. Care cumpara si vand posturi, constiinte si vieti, care ameninta, intimideaza, care calca in picioare totul, cu o indarjire si cu o organizare aproape perfecte. O tara supusa unei organizatii transtemporale, transpartinice, transguvernamentale….iar voi, clasa politica va prefaceti a cauta solutii la probleme minore sau inventate, intorcand de buna voie sau de frica capul de la prima problema a Sanatatii tarii: dominatia completa si eroziva a UMFISTANULUI. Cazul de fata nu e decat unul din miile de cazuri similare, dar in cazul de fata bolnavii cetateni romani suferinzi de rinichi erau la mina nepotului celui care la Colectiv mai stiti ce a facut, ce n-a facut si cum si ce rol a avut?! Si care inca e liber?! Dializa, transplantul de rinichi si ne putem inca gandi la ce vreti…. Blaturile de transmitere aproape ereditara a puterii din Colegiul Medicilor, instalarea si mentinerea cu orice pret a favoritilor, UMF-uri intregi care nu sunt altceva decat feude ale 1-2-3 familii extinse. Medievalizarea Sanatatii, Dom’ Presedinte, in timp ce ne batem cu caramida in piept ca ne dorim o medicina moderna, europeana si servicii medicale de calitate pentru amaratii de votanti. Cu ce? Cu un sistem medieval?! Asta sa insemne o medicina normala, in tara in care primul-dregator pe care tocmai l-ai insarcinat sa conduca tara a spus ca in mandatul asta nu va lua taurul de coarne in Sanatate?! Dar de ce sa il ia, fricosul? De coada? De ce iese de sub coada taurului?! Nu gasisi in toata tara cativa oameni liberi cu care sa faci Guvernul?! Unii cu mai putina fusta si cu mai mult pantalon?!
 
O tara intreaga sufera ceas de ceas drama absentei unui sistem sanitar functional, eficient, coerent si sustenabil. Crezi ca, daca (Fereasca Domnul!) ti se intampla ceva la Sibiu sau pe drum spre Bucuresti, la Ramnicu Valcea sau la Pitesti, ai vreo sansa sa scapi?! Nu ai. Cat esti mata de Presedinte. Ca nu ai cum, ca nu se poate: nu sunt dotari, nu sunt procese si circuite, nu sunt oameni pregatiti, din ce in ce se practica o medicina defensiva care de multe ori e practicata de forma si cu teama. Ori,asta e doar vina neasumata a clasei politice, care a facut legile astfel incat UMFISTANUL sa domine gretos intreg sistemul, sa nu permita cresterea medicinei romanesti,astfel incat totul sa fie directionat catre ei, spre deplinul si eternul lor profit! Intr-o tara normala cetatenii constienti , asumati, platitori de taxe si impozite au dreptul la aceleasi sanse la Sanatate pe care le are si Presedintele lor ALES de ei. Noi nu votam un prim-dregator, pe ala il numesti matale, Domnul stie in baza a ce ratiuni, desi e fricos cand vede taurul….dar noi ne votam Presedintele si drept urmare ai o imensa si continua responsabilitate fata de siguranta si sanatatea fiecaruia dintre noi.
 
Protestul medicilor, in cazul in care iti pasa, il stii: plecam. Suntem ca fluviul…nimic si nimeni nu ne poate opri. Ramaneti voi cu stapanii vostri, cu statul cel mai stat din granitele geografice ale fostei Romanii…ramineti cu UMFISTANUL. Cand veti plange amar, va fi oricum prea tarziu.
 
Daca asta inseamna pentru voi sloganul „Pentru O Romanie Normala”, noi vedem ca daca luam doar prima litera a fiecarui cuvant din acest slogan electoral, ne iese PORN. O tara PORN, deci.
https://www.curentul.info/actualitate/alexandru-checherita-este-nepotul-profesorului-ioan-lascar-caruia-i-s-ar-datora-ascensiunea-fulminanta-din-sistemul-medical/

Puterea misogina a prostiei criminale la romani. Pruncuciderea ca mod de viata.

Sunt limite dincolo de care idealismul si optimismul nu sunt nimic altceva decat prostie crasa ambalata estetic sau gustos.
 
Cam asa sta treaba cu orice viziune si cu orice individ care traieste cu sau care induce in spatiul public romanesc SPERANTA. Nu inseamna nimic altceva decat ca: 1) ori este idealist, adica putin dus cu pluta, care traieste in imaginatie si care – de fapt, este prost sau instabil mental sau 2) o face programat, intentionat, cu un scop anume, bine definit, imediat sau la distanta. Recapitulam: ori prost sadea +/- instabil psihic, ori bandit (freelancer sau mercenar).
 
De ce un asemenea pragmatism aparent radical? Iata de ce:
 
– acest popor nu isi iubeste copiii: ii bate, ii exploateaza, ii lasa sa fie rapiti, traficati, violati, transati….in cel mai bun caz abandonati pe strazi sau in lagarele denumite pompos unitati de asistenta sociala, etc. Asta cand nu ii ucide inca din pantecul mamei – Romania are cea mai ridicata rata de avort din Europa si a doua din lume, dupa Vietnam. Conform Centrului de Calcul, Statistică Sanitară și Documentare a Ministerului Sănătății, se estimează că din 1958 până în 2008, în România au fost avortați 22.178.906 copii. România și Rusia sunt singurele țări din lume a căror număr de copii avortați a depășit numărul populației în viață!!! Romania nu a auzit de contraceptie, dar practica genocidul propriilor copii, popor de asasini ai unor fiinte fara aparare, din propria lor carne, din propriul lor sange….
– jumatatea masculina a acestui popor este profund misogina, criminal de misogina: isi bate femeile, le violeaza, le vinde, le transeaza, le arde….tot tacamul barbar de cuviinta. Jumatatea feminima a acestui popor rabda si suporta. Si crapa.
– legenda fondatoare nr. 1 a acestui popor este „inegalabila” Miorita. O poveste tampa in care sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi  hoti/criminali, o oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia lui, un imbecil care isi plangea de mila, fiind sigur ca e apasat de un destin implacabil doar si numai pentru ca oaia functiona pe post de profet, in timp ce astepta sa isi primeasca un topor in moalele capului. Stia probabil ca e inutil sa sune la 112, dupa cum s-a vazut recent. In aceasta inepta povestire predata decenii la rand saracilor scolari, singura femeie care apare este mama prostului care il va cauta ea dupa ce se va fi sinucis el cu mina bestiilor care ii erau tovarasi. Rapsodul popular n-a avut incotro, pentru ca cineva trebuia sa il fi nascut si pe anencefalul care vorbea cu oile.
-legenda fondatoare nr. 2, predata pina la ingretosare in scolile patriei, „Mesterul Manole” – o scriere demna de filmele de groaza cu tenta 18+, in care o adunatura de zidari si zugravi foarte prosti si habarnisti in meserie, lucrand de mantuiala („orice lucra,/Noaptea se surpa!), condusi de un nea Manole nepriceput si lenes pe deasupra („Iar Manoli sta, /Nici că mai lucra.), se gandesc ei cum sa faca sa nu se vada mai scurti cu un cap la momentul receptiei lucrarii. Ei, bine,aceasta adunatura de nepriceputi lenesi se transforma brusc intr-o banda de criminali misogini cumplit de sadici, astfel incat decid sa zideasca o biata femeie de vie (care venise sa le poarte de grija, sa ii alimenteze,etc), ucigandu-i si pruncul din pantece – odata cu ea! Doar in mentalul colectiv al unui popor psihopat si damnat pe vecie poti accepta (si preda decenii la rand generatiilor de minti tinere si neprihanite) cum ca este perfect ok sa ucizi ca sa iti scapi tu pielea, sa iti ascunzi nepriceperea, sa iei banii pe lucrare si asta sa fie foarte misto, chiar cool, in final! Si nu, daca tot voiau jerfta omeneasca, nu care cumva sa zideasca pe unul dintre ei, nu – trebuia gasita o victima inocenta, pacalita, dusa cu presul printr-un sadism scelerat („Stai, mândruţa mea,/Nu te speria,/Că vrem să glumim/Şi să te zidim!”), complet imuni la rugamintile victimei de a fi lasata in pace, de a fi salvata….nu va seamana deloc cu cazul Alexandra?! Nici macar apelul femeii cu privire la copil nu are nici un ecou. Niste asasini sinistri si nimic mai mult. La final, evident, apare si Voda (clasa politica romaneasca), care le da teapa (obicei valah) vagabonzilor, lasandu-i pe acoperis, fara plata si fara scari si aia se sinucid. Avem ,deci, intr-o tara crestina cica, la exact intemeierea si constructia efectiva a unei manastiri (!!!) urmatoarele incadrari penale: ucidere cu sadism, ucidere cu premeditare, pruncucidere, hotie, teapa, sinucidere!!! Bai, voi astia din toata zona educationala romaneasca, sunteti normali la cap?! Voi, capii BOR, sunteti zdraveni la cap ca nu ati luat niciodata nici o pozitie publica impotriva acestor marsavii pagane care fac referire -da!- la un lacas de cult pretins crestin?!
– o alta legenda horror, ‘Toma Alimos”, aparuta inclusiv in carti pentru copii, le incanta imaginatia cu pasaje de genul „Matele si le-aduna/In cosuri si le baga…” si tot asa.
Cu astfel de structuri mentale bazale si (retinem!!!) seculare, adanc inradacinate in ADN-ul existential al poporului roman, parte a comportamentului zilnic, piese din marele puzzle care se numeste fara zabava barbarism pagan – este indecent si psihotic sa mai ai speranta. Inainte sa privesti in sus, iei aminte la temelie si vei intelege.
Inainte sa ma contraziceti, mai ganditi-va….Si parasiti acest teritoriu al jertfelor pagane rituale, inainte sa le cadeti voi insiva prada. Tineti minte: „sa dam fecioarele tribut si baietii, ieniceri”….

Schimbarea la sex la lui Cuza

Ce vraji a mai facut Sanatatea mea?!
Pai, bunaoara, Cuza si-a lasat parul lung si si-a facut schimbare de sex, si-a luat nume de haiduc si, din ciclul „Oooof, spune-mi caii cand se fura,/ Noaptea pe fulgeratura!”, bantuie buhuhu noaptea prin spitalele Patriei. Acum lui Cuza ii spune Pintea. Si bantuie prin Targu-Jiu.

Ce face Cuza-Pintea la Gorj? Dupa ce reuseste cu greu sa treaca de vigilenta portarului derutat de fantomatica aparitie nocturna, sta de vorba vreo ora cu medicii, cu aia tineri, energici – adica aia de 69 de ani si constata ca, vai, sunt blazati! Ce sa vezi: a vorbit la fix exact cu aia care au fost/sunt sefi de sectii, sefi la Colegiul Medicilor local, sefi de sindicat, membri in CA al Casei de Asigurari Judetene, cu cabinete private si vile la munte, purtatori de cuvant la Colegiul Medicilor, etc – si care din cauza acestor multiple insarcinari, s-au blazat , saracii! Iar Sorina a tras concluzia ca astia sunt blazati….aialalti care nu sunt in functiile astea cum or fi, draga mosului?! Parul lung, cum am zis, iar mintea….Intre substantivele Pintea si mintea nu e decat o rima intamplatoare.

Mai departe: a zis Pintea-fara-mintea cum ca pacientii sa mearga la alte spitale daca nu le convin conditiile sau daca dau spaga la Targu-Jiu. In vremea lui Cuza, ca sa te angajezi la Paduri, trebuia sa stii ceva geografie, acum nu se mai cere. Pai, draga mosului, ia uita-te si tu pe o harta si vezi: cam unde s-ar putea duce sireacii?! La Petrosani, noaptea pe Valea Jiului?! Ai fost vreodata pe drumul ala?! Sau sa mearga la Targu Carbunesti,asa – sa fie intre targuri?! Asa e ca, in deplina logica vulcaniana, nu au unde sa se duca decat la Craiova? Da, la spitalul ala plin de gunoaie unde matale numesti managerii unul dupe altul, pe baza de instinct managerial, competenta si experienta – inclusiv unii cu juma de creier la propriu, ca in bancul cu iepurasul?! Pai, crezi mata ca pacientilor le place sa bata drumurile, sa cheltuie, sa se rupa de familie, sa intre in „fastuosul” malaxor care este un spital de dimensiunea Craiovei, fara a mai mentiona specificul acelei unitati sanitare – daca ar putea sa se trateze in propriul spital?! A, si a mai zis si ceva de genul ca…. un pacient neurologic poate fi cazat pe ginecologie sau oftalmologie, ca tot sectii medicale sunt, ce mama lu’ proces verbal, ca ea a fost manajer si ca le stie pe astea!

Si ca sa incheie glorios, Cuza cu sexul schimbat a zis: bre, muschii mei vrea sa schimbe manajerii cand vrea ei. Ete, aci intrasi pe toboganul pe care te vor impinge voiosi la vale toti baronii locali, cu toata simpatia pe care ti-o poarta Orlando. Ca doara nu degeaba a luptat Oprescu ca un leu (animalul, nu moneda) sa dea conducerile spitalelor in mina voivodatelor locale,ca sa vina o doamna cu nume de haiduc si sa le ia ciolanul si afacerili din pozinar!

Ramine,deci, cum am zis…cand pleaca mintea, ramine Pintea.