Latest Posts

Managerul si timpul

Asta ar trebui sa fie mantra fiecarui manager de spital: „Eficacitatea timpului doare. Cînd simti că timpul e eficace, te ia măiculita dracului!” Petre Tutea.

Dar asta ar insemna deja ca pricep TIMPUL ca resursa. Nu doar una economica, ci si una intima, timpul clipei fiecarei vieti a fiecarui pacient. Adica, singurul TIMP care conteaza si care, trecand, devine „eficace”, adica ucide. Si ca fiecare masura care nu e luata la TIMP, ucide. Insa asta ar insemna ca examenul de manager, in loc sa fie un loc de joaca pentru juristii de intreprindere, ar trebui sa contina si cele 10 Porunci. Sau macar Porunca a 6-a: „Sa nu ucizi!”

Perfectiunea sistemului sanitar romanesc

Antoine De Saint Exupéry a spus: „Perfectiunea e atinsa nu atunci cand nu mai este nimic de adaugat, ci cand nu mai este nimic de inlaturat.”

Pe cale de consecinta, la cum merge voios sistemul sanitar romanesc, in curand nu va mai ramane nimic din el, deci nimic nu va mai fi de indepartat din ceva ce nu va mai fi, astfel incat vom putea si noi, laolalta cu intreg corul poporului si partidului, sa exclamam extatic: am atins perfectiunea! Romania gaseste din nou, in premiera planetara, un mod ingenios de a atinge perfectiunea acolo unde ceilalti nici macar nu au inceput sa o caute. Amin!

Doi

Ganduri de gandit pentru politruci…

Aliata si model al Romaniei de secole, Franta a creat, la 1789, „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen”, document vital al celei de-a V-a Republici si care a primit inca din 1971, prin Consiliul Constitutional, valoare constitutionala.
Prin preambulul său și cele șaptesprezece articole, definește drepturile „naturale și imprescriptibile” care sunt libertatea, proprietatea, siguranța, rezistența la opresiune, recunoaște egalitatea în fața legii și justiției și afirmă principiul separării puterilor. Acest Articol 2 al „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen” as vrea sa il vad trecut si in viitoarea Constitutie a Romaniei. I know, dream on, babe….

Mai exista Amendamentul II al Constitutiei SUA, aliat strategic (si nu numai…) al Romaniei. Care zice cam ce zic si francezii,doar ca mai contondent si pragmatic.

Vad ca oamenii cu creier si coloana aveau o chestie cu cifra DOI cand era vorba de drepturile lor naturale.

Si mai e un DOI: noi doi, eu – care am scris si tu – care citesti. Desi risti sa pleci de aici cu idei proaste….


Pentru o nouă Constituție


Aliata si model al Romaniei de secole, Franta a creat, la 1789, „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen”, document vital al celei de-a V-a Republici si care a primit inca din 1971, prin Consiliul Constitutional, valoare constitutionala.
Prin preambulul său și cele șaptesprezece articole, definește drepturile „naturale și imprescriptibile” care sunt libertatea, proprietatea, siguranța, rezistența la opresiune, recunoaște egalitatea în fața legii și justiției și afirmă principiul separării puterilor. Acest Articol 2 al „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen” as vrea sa il vad trecut si in viitoarea Constitutie a Romaniei.
I know, dream on, babe….

Ursii, rasele, viitorul si premiantii

Problema nationala a devenit un urs. La ursi nu ma pricep. Spun doar ca nici un animal nu trebuie ucis din distractia sau orgoliul bolnav al unui….sa ii zicem om. Daca ai oo, ia-te la bataie cu el, fie si inarmat cu un cutit, cu o bata si cam atat, pentru sanse egale. Daca nu, mergi in pace. Spre un stabiliment de profil.Insa la oameni ma pricep putin. Si vad ca vinatorul e fiul unui domn care e seful unei organizatii (Coudenhove-Kalergi) care l-a decorat pe Presedintele Romaniei. Foarte frumos! Fondatorul organizatiei, domnul Coudenhove-Kalergi, gandea asa: „His original vision was for a world divided into only five states: a United States of Europe that would link continental countries with French and Italian possessions in Africa; a Pan-American Union encompassing North and South Americas; the British Commonwealth circling the globe; the USSR spanning Eurasia; and a Pan-Asian Union whereby Japan and China would control most of the Pacific. To him, the only hope for a Europe devastated by war was to federate along lines that the Hungarian-born Romanian Aurel Popovici and others had proposed for the dissolved multinational Empire of Austria-Hungary. According to Coudenhove-Kalergi, Pan-Europe would encompass and extend a more flexible and more competitive Austria-Hungary, with English serving as the world language, spoken by everyone in addition to their native tongue. He believed that individualism and socialism would learn to cooperate instead of compete, and urged that capitalism and communism cross-fertilise each other just as the Protestant Reformation had spurred the Catholic Church to regenerate itself.” (pt sursele originale vezi Wikipedia). Deci, Romania, zona de vinatoare mai sus amintita, nu ar fi printre cele 5 state prevazute de fondatorul organizatiei care premiaza. Poate ar trebui sa fie adaptate la prezent principiile, stiu si eu?!A, si a mai scris Dl. Coudenhove-Kalergi ceva in cartea lui „Idealismul Practic”: „Today’s races and classes will gradually disappear owing to the vanishing of space, time, and prejudice. The Eurasian-Negroid race of the future will replace the diversity of peoples with a diversity of individuals. […]”. Ca sa fie bine, sa nu fie rau….Daca nu era bietul Arthur….uite ca nu imi aduceam aminte una, alta.

Sfintele Pasti: nevrednicie si speranta perpetua

Cu fiecare Pasti parca si mai mult mi se arata un alt sens: acela al nevredniciei. Parca nimic altceva din intreg parcursul unui an crestin nu pune atat de acut reflectorul exterior si interior pe nevrednicia de a fi/a deveni crestin, de a urca spre lumina Fiului Omului. Daca nu ar fi speranta perpetua, ar deveni mai degraba dezamagire. Care ea in sine devine pacat si punct de start al caderii. Cadere chestionabila in genere si cu adevarat indezirabila odata cu fiecare Pasti, atunci cand orientarea spre orice forma de exterior imaginabila e bine sa fie suspendata sau macar minimizata. Pentru ca drumul spre Cruce este, inainte de orice, o oglinda formidabila pentru orice botezat intru crestinism.

Ramane insa, deasupra a orice, bucuria misterioasa ca, pina si pentru un nevrednic, HRISTOS A INVIAT!

Sarbatoriti Nasterea Luminata!

Nasterea Domnului

Sarbatoriti sosirea in lumea prin care suntem doar calatori a Pruncului. Nu sarbatoriti altceva, ca nu aveti ce. In fata Copilului Ceresc nu poti sta decat sfios, curios, empatic, zambitor si cu enorma iubire, asa cum stai in fata oricarui copil pamantesc. Uitati de „sarbatorile de iarna”…sunt atatea tari unde nu e iarna, dar Hristos se naste!

Mantuirea crestinilor deja se implineste. Atat conteaza. Desigur, bucurati-va de voi, de cei de aproape si de cei de departe. Mincati si beti, veseliti-va, odihniti-va, dar ramaneti in trezie. Sa va puneti o intrebare, doar si numai: voi, ce i-ati adus Lui, in dar? Si macar acum, o data in an, tineti-l pe Prunc aproape si in bratele inimii voastre. Caci e momentul cand El incepe sa ne tina pe toti in bratele Lui in fiecare clipa, zi sau noapte. Daca nu stiti sau daca uitati asta, atunci va puteti intoarce la „sarbatorile de iarna”….

Anunt umanitar – Dr. Catalin Denciu, ATI Piatra Neamt

Sindicatul Medical Romania face apel la toti cei care pot ajuta, din tara sau din strainatate, persoane fizice si juridice deopotriva, ca Dl. Dr. Catalin Denciu, medicul-erou care a suferit arsuri grave incercand sa salveze pacientii din ATI-ul SJU Piatra Neamt in timpul incendiului care a mistuit o intreaga sectie, sa treaca cu bine peste aceste momente dificile. Este momentul unei solidaritati reale, palpabile si pragmatice!

Contul in LEI/RON in care se pot depune donatiile este RO05BTRLRONCRT0444478302, iar pentru donatiile in EURO, contul este (IBAN) RO79BTRLEURCRT0444478301, Sindicatul Medical Romania, CUI 41626010, cu mentiunea Donatie Dr. Catalin Denciu.

Pentru orice nelamuriri sau clarificari suplimentare, ne puteti contacta la datele de la rubrica CONTACT.

Va rugam sa distribuiti acest Apel Umanitar. Va multumim pentru implicarea Dvs.!

P.S. Ne-am fi dorit sa demaram mai repede aceasta actiune umanitara, insa obligatiile legale (contabilitate si ANAF) au durat cateva zile.

Un DOCTOR mai putin. O TRISTETE in plus.

Spitalul Coltea

Era prin 1993, cand am aterizat pentru prima data la Coltea, ca student, incepea stagiul de semiologie medicala. Doua grupe – repartizate la salonul D-lui Dr. Danut Isacoff, pe atunci asistent universitar. Genul de barbat sceptic, distant, cinic adeseori – asa l-am perceput cu totii atunci – un cinism dincolo de care vizionarele componente feminine ale celor doua grupe de studenti au identificat rapid un timid incurabil, mult mai sensibil decat ar fi putut banui cineva neantrenat in ale barbatilor, asa cum sunt mai toti barbatii :-). Iar prima cuvantare la care am fost martori in timp ce, in mod vadit intentionat, ne ignora prezenta in salonul in care deopotriva preda si trata pacienti a fost aceasta, adresata rezidentilor din acea vreme: „In viata este ca la formula unu, daca la start nu esti in pole position, degeaba ai cea mai performanta masina, degeaba ai cel mai bun sofer, iti vor lipsi sansele care vor fi intotdeauna de partea celor care sunt deja in pole position.”. Viata avea sa-i dea dreptate, pas cu pas. Din pacate.

A urmat apoi un an provocator, era primul contact efectiv cu pacientii si cu medicina la patul bolnavului al unor viitor doctori, nestiutori nu doar in medicina, dar si in toate cele, aidoma. Un an cu accente dure adeseori, cu lacrimi dinspre partea feminina studenteasca sau cu abandon ocazional al partii masculine, cu un soi de training de factura militara care a marcat apoi fie doar memoria, fie chiar intreaga cariera a majoritatii tuturor studentilor pe care i-a vazut rasarind ca doctori din salonul pastorit de el. A fost anul unui flash, un soi de autoprofetie, prin care am aflat ca acesta este spitalul in care voi ramane, chiar daca primii ani de dupa absolvire i-am petrecut in administratia guvernamentala, dar am revenit si am ramas. Lucruri de care Dr. Danut Isacoff nu a fost deloc strain, ci dimpotriva, a fost catalizatorul determinant. Si nu doar atat, ci mai mult inca: atunci cand lui i s-a oferit un alt post de sef de sectie intr-un alt spital, mai special, cu salariu dublu si pensie speciala, cu sofer si masina la scara – a refuzat, motivand: „Pe mine daca ma trezesti noaptea din somn si ma pui sa merg, picioarele ma duc la Coltea!”. Sentimental si dedicat aproape fanatic acestui spital, a ramas aici pina in ultima clipa, luptand dupa puterea si priceperea proprii pentru clinica lui, pentru spitalul lui si pentru stiinta a generatii si generatii de studenti si medici, muscand astfel o bucata din nemurire prin toate vietile pe care, in tot locul si in tot timpul, el si ucenicii lui le-au salvat….

Personaj dificil, adeseori coleric si nedrept, contondent, insa stabil in convingeri si principii, instruit si dornic de permanenta acumulare si evolutie in limitele acestui sistem si ale acestei tari, dornic de a crea si intretine o scoala medicala nu doar in Coltea, ci in intreaga Medicina Interna si Semiologie romanesti – a influentat mintile si traseele profesionale a sute de doctori romani. A refuzat sa devina profesor de Medicina Interna in mod repetat, desi beneficiile erau semnificative. Putin inteles si inca si mai putin apreciat, si-a trait dezamagirile intr-o introversie categorica, ridicand ziduri uneori prea inalte intre el si lume. Am avut, de-a lungul a peste 20 de ani, o relatie complexa, sinusoidala, mergand de la distantare completa si ostilitate pina la o calda si indelungata interactiune familiala atat intre noi doi, cat si cu buna mea prietena, D-na Gabriela Isacoff. Am traversat cu bucurie timpul si timpul bucuriilor, de la sarbatorirea casatoriei unicului sau fiu, Cristian, si pina la…si eu am un singur fiu, Teodor si…ce altceva as mai putea spune in plus decat acela ca a fost crestinat intru Lumina si bucurie de Dl. Dr. Danut Isacoff si de D-na Gabriela Isacoff?!

Din cei 27 de ani de cand ne cunosteam, ultimele cifre ale acestui numar s-au intamplat sa fie petrecute in distantare reciproca si umbra, din motive ce nu mi se vor lamuri, probabil, niciodata. Cifre ale tristetii, apasate adanc si de pierderea profunda a unei persoane speciale pentru el si pentru mine si pentru multi, D-na Gabriela Isacoff. Pierdere care pentru omul Danut Isacoff a declansat trairi ce nu trebuie descrise, lasandu-l intr-o zona speciala a unei singuratati in care singurul partener de fiece clipa ii era Mishu, motanul rapit cu dragoste intensa din curtea parintilor mei de catre doamna care tocmai plecase spre lumi mai bune….

Am aflat tarziu de suferinta mentorului si prietenului meu, de la prieteni comuni. A durat mult pina sa ne revedem, nu cu multe zile in urma. O revedere tacuta si stranie, dar revedere. Ieri, telefonul a sunat si …”Domnule doctor, domnul conferentiar Isacoff nu mai este….”. Am multumit pentru telefon, insa am omis sa ii spun tinarului meu coleg ca, fara sa stie si fara intentie, a gresit: Domnul Conferentiar Dr. Danut Isacoff este. Pentru ca noi, cei ce l-am stiut si trait, suntem inca. Pentru ca este Coltea inca.

La revedere, prietene! Dumnezeu sa te odihneasca si sa te ierte si sa ne ierte si pe noi cei care poate nu te-am inteles intotdeauna, cei care poate te-am judecat nedrept sau prea grabnic, cei care am zabovit in a trece dincolo de sine spre a te intalni.