Printul, banii si afganii.

Printul Harry, la doar 38 de ani scrie o carte de 500 de pagini, adica aproape 14 pagini per anisor de viata princiara. Nu reusesc sa imi dau seama daca primele 14 pagini alocate primului an de viata sunt cele mai interesante sau cele 14 alocate anului cu numarul 38. Sau le-o fi raportat pe primele 14 in anii de dupa? Mai stii?!

Cert e altceva: la un pret de 22,4 USD/Euro bucata si la un tiraj initial de 3,4 milioane bucati reiese o prima transa de peste 76 de milioane USD/EURO din restul zecilor de milioane care vor veni. Pentru un cetatean la doar 38 de ani fara angajamente socio-profesionale majore, pare o afacere exemplara. E semn, ca, la doar juma’ de secol de viata, trebuie sa ma apuc sa imi scriu biografia, intrucat sunt aproape sigur (nu foarte,dar aproape, ma rog…) ca, in sfarsit, nu va mai trebui sa fac garzi si, posibil, sa merg la spital doar din hobby, intrucat creditele vor fi atunci doar o afumata amintire…

Acum, fantazand, n-ar fi de mirare ca intreaga operatiune „Scandalul Harry” sa fie o operatiune atent programata si implementata, ca sa aiba si „ala micu'” niste bani de-un trai decent si fara griji pe vecie, de moment ce tot s-a dat dus de nevasta de linga tribul regal. Ca, vorba francezului: sangele albastru cerneala nu se face….

Booon! Cum altfel ar putea fi privit gloriosul parcurs existential al „Rezervei” decat in traditia empatica si umana a clasei conducatoare britanice, celebru bazin istoric de cafteala pina la sucombare – atunci cand declara ca a ucis cu minutele lui, de la departare, dintr-un elicopter Apache de ultima generatie, prin camera video, 25 de afgani echipati cu sandale, turban si Kalasnikov, poate si 1-2 grenade sau SPG, maxim un binoclu. Ducele de Sussex sustine despre cei ucisi ca erau piese de sah:

  • „Mi se părea esenţial să nu-mi fie teamă de acest număr. Deci, acest număr este în cazul meu 25.
  • Nu este un număr care mă umple de satisfacţie, dar nici unul care să mă facă să mă simt stânjenit”
  • El susține că îşi considera victimele ca pe nişte „piese de şah” retrase din partidă, aşa cum învăţase în timpul antrenamentului militar, întrucât este imposibil să ucizi o ţintă „dacă o consideri drept o persoană”.
  • „am tras asupra unor talibani şi doar asupra unor talibani, fără civili în proximitate”. Oare cum i-o fi diferentiat, ca acolo toti poarta sandale, cearceaf, turban si Kalasnikov?!

Habar nu are printisorul ce insemnatate vor avea aceste declaratii pentru supusii lu’ tac-su’ atunci cand afganii sau cine mai stie care altii ii vor considera pe acestia tot „piese de sah”. Englezii vor avea pentru ce sa ii multumeasca ducelui. Deja actualul guvern afgan i-a si raspuns: „“The ones you killed were not chess pieces, they were humans; they had families who were waiting for their return.”.

Cu toate acestea, vinatoarea matematica de afgani fiorosi pare sa il bucure pe ducele-scriitor, intrucat lui ii aducea bucurie impuscarea acestora din postura de co-gunner de Apache, dupa cum singurel se da de gol: „It’s a joy for me because I’m one of those people who loves playing PlayStation and Xbox, so with my thumbs I like to think I’m probably quite useful”. Auzi la el, era util…Poate cand facea pariuri cu colegii de tragaci prin pub-uri, altfel nu vad cum.

Noi, astilalti, supusi ai supusilor tatalui lui Harry, ne ocupam cu salvarea vietilor de oameni, fie ei englezi, romani sau afgani, in singurul portret etern al diversitatii pe care mi-l pot imagina. Motiv intemeiat pentru care nu ni se dau nici pensii speciale, nu ni se platesc nici garzile si, in general, suntem atent supravegheati si vinati, cand e cazul. La urma urmei, viata e doar un joc intre vinator si vinat.

Asta doar daca nu cumva, plictisiti de rolurile pe care ni le tot prescriu ei, ne apucam sa ne scriem propria biografie.

Soarele si tenisu’ sau Halep si Agatha Christie

PAMFLETUL DINSPRE SEARA…slovenit da eri,dat lumii de stire azi

Cam agitatie si multa voroava in targ pe tema dopajului cuconitzei Simona a lu’ Halep. Ca un batarn ce ma aflu, din varfetele albului mieu parulu , io vaz ca e lucratura, taica, e facatura de la doaua poshte! Iashte doaua modruri doara care sa poate:

Dintaiul: pi rezonul pa direptate ca gologanii ie putini la lume in zilili si-n vremea din urma si ca nevoili e multi si ca „Ce tot ni-i ia galbenii fatuca aia di la tara dintr-o raia di pe linga Pontus Euxinus au Karadeniz pre limba Imparatiei?!”, haidi, bre, sa-i fashem vant la pupa, ca nici greu nu-i. Mestesugul fu cam ashe, metoda „lover boy” (amanunti pentru cei neshcoliti in viata dau meditatii in privat): se ia fata cu prileju’ de amor de pe linga familie, se vrajeste, se indeparteaza cei din vechime, se inconjura cu ai nostri megiesi si apoi se fashe treaba shea di rushini. Pa si pusi, punct ochit, punct lovit, lovelili tati ramani la noi, ca in 4 ani de amu incolo nu mai are cand sa mai revina si sa mai si castige oareshce turnee, adica gologani.

Secundo: sotul luat in lege,dar incornorat, parasit ca sa zic asa din cauza lu’ nemearnicu „lover boy” cu socoteala mai batoasa, s-anvartosat colo-sha la nerv si ….shini shtiii she necaz s-o mai fi putut întolcmirea de acilisha?

In amandoauale situatiunile, fatuca nu are nice o vina cum sustin calpuzanii cei mencionoși di preste tat locul care vor sa strice bunatatea de veatza la muiare, afar’ numa de-aceea ca ia ie nevolnica la judecata si atentiune, ochi lunecosi si inima pardalnica sau invers, ca tot aia ie. Ashe ca amu plateste gloaba si are indelunga oprire de la fugaritul besicii celei rotunde cu paleatza asheia cu perdeaua prinsa-n mijloc.

Si-au fost slovenite acestea in dzilele lu Iohannis-Loboda-Lacusta-Greiere Voda , cu ertăciune sa fie daca trebili in imparatie stav-or altfelu decat le găndescu Io dintru înciput si pururilea sa se faca certare nu.

Marea Trecere (sau Traian si studiul de fezabilitate)

Mno, pai asa popor simpatic nu putea sa iasa altfel, din Traian si Decebal. Daca cu Decebal e mai usor de lămurit, cu Traian abia acum m-am dumirit, de nu imi dau nici acum seama de ce este inca numit in cartile (proaste, se pare) de istorie drept un mare împărat. Sa va explic de ce:
– cand facu el a doua operatiune militara specială, aia de l-a convins pe Decebal sa plece la Zalmoxe, s-a gandit el cum sa ajunga la omu’ ala. Si, ghiciti ce?! I-a venit in cap sa faca drum pe Valea Oltului, spre ceea ce mai tarziu avea sa se cheme Transilvania. I-a chemat si pe generali, aia au zis ca el. L-a chemat si pe Apolodor, a zis si ala ca e ok, ca a facut el niste studii de fezabilitate si ca i-a dat pe plus,deci pe acilea trebe sa treaca glorioasele legiuni romane. Zis si facut, l-au facut, au trecut cu pas apasat si l-au dat cu senilele in sus pe fiul lui Scorilo (apud istoria pe care o invata urmasii lui Traian&Decebal).
-care urmasi, la ceva vreme multa distanta, dupa ce s-au mai incuscrit de voie , de nevoie, cu alte stralucite neamuri, le veni clipa de gratie sa decida pe unde sa treaca ei din Valahia in Transilvania, pe stil nou: pe unde trecu Al Batran sau pe o cale noua, progresista?! Dupa multe studii platite decenii la rand cu cufere cu galbeni, aflara unde sedea piatra filosofala a a Trecerii: in nici un caz pe unde calcasera legiunile, ci mai incolo-sha, cat mai departe de punctele de sprijin naturale si necesare oricarui drum de mare anvergura si intensa circulatie – numim aici orasele de proximitate. Cat mai hai-hui, cat mai in voia sortii.
– asa încât, pe cale de concluziune, bietul Imparat s-a vazut facut de rusine de niste urmasi mereu surprinzatori in vrednicia lor nicicand apusa, Apolodorus Damaschinus ar trebui minimizat in toate scrierile de acum încolo, toti maresalii Imperiului este clar ca erau niste masochisti gogomani si agarici – de moment ce au ales cu totii cea mai grea si nepotrivita cale pentru a ajunge la beregata si la comoara lui Decebal, trecand prin splendida tradare traditionala care avea sa ii sune acestuia trambita cea din urma.
– cred ca ar trebui sa rescriem miturile naționale, pe ici, pe colo.

Răzbelul, râul, ramul si generalul

Mai e un pic si primul razbel serios sta sa inceapa cam la 1000 de km de Romania (adica distanta dintre Tulcea si Nadlac, pentru cei mai putin familiarizati cu geografia). De aceea este imperios necesar ca noul prim-ministru sa fie un general, evident! Care, in caz de „Doamne fereste!”, pe linga instructia pe care o va face PSD cu el, va porni in chestia aia cu raul si ramul in fruntea a fix 54 de tancuri functionale (asta era prin 2019, la recensamantul fierotaniilor). De aceea, propun relansarea programului „RABLA” in directia Armatei: pentru fiecare tanc poluant casat, statul va da 100.000 euro pentru un tanc nou, electric, cu carcasa de plastic, cu autonomie avansata, care va putea acoperi (in vreme de toamna-iarna) cu usurinta distanta Bucuresti – Ploiesti (cu incarcare gratuita la Kaufland pentru retur). 嵐 Intrucat versiunea de primavara este deja inregistrata de Dacia Spring (exact, merge doar din primavara incolo….), aceste tancuri se vor numi „E-Bizon Fall-Winter 2021 cu zurgalai” si vor asigura cu succes flancul estic al NATO. Sa vezi atunci serbari si parade, ce coronavirus, ce pandemie, ce spitale, ce doctori, ce medicamente….tancuri, tati!