Tag Archive: mitologie

Marea Trecere (sau Traian si studiul de fezabilitate)

Mno, pai asa popor simpatic nu putea sa iasa altfel, din Traian si Decebal. Daca cu Decebal e mai usor de lămurit, cu Traian abia acum m-am dumirit, de nu imi dau nici acum seama de ce este inca numit in cartile (proaste, se pare) de istorie drept un mare împărat. Sa va explic de ce:
– cand facu el a doua operatiune militara specială, aia de l-a convins pe Decebal sa plece la Zalmoxe, s-a gandit el cum sa ajunga la omu’ ala. Si, ghiciti ce?! I-a venit in cap sa faca drum pe Valea Oltului, spre ceea ce mai tarziu avea sa se cheme Transilvania. I-a chemat si pe generali, aia au zis ca el. L-a chemat si pe Apolodor, a zis si ala ca e ok, ca a facut el niste studii de fezabilitate si ca i-a dat pe plus,deci pe acilea trebe sa treaca glorioasele legiuni romane. Zis si facut, l-au facut, au trecut cu pas apasat si l-au dat cu senilele in sus pe fiul lui Scorilo (apud istoria pe care o invata urmasii lui Traian&Decebal).
-care urmasi, la ceva vreme multa distanta, dupa ce s-au mai incuscrit de voie , de nevoie, cu alte stralucite neamuri, le veni clipa de gratie sa decida pe unde sa treaca ei din Valahia in Transilvania, pe stil nou: pe unde trecu Al Batran sau pe o cale noua, progresista?! Dupa multe studii platite decenii la rand cu cufere cu galbeni, aflara unde sedea piatra filosofala a a Trecerii: in nici un caz pe unde calcasera legiunile, ci mai incolo-sha, cat mai departe de punctele de sprijin naturale si necesare oricarui drum de mare anvergura si intensa circulatie – numim aici orasele de proximitate. Cat mai hai-hui, cat mai in voia sortii.
– asa încât, pe cale de concluziune, bietul Imparat s-a vazut facut de rusine de niste urmasi mereu surprinzatori in vrednicia lor nicicand apusa, Apolodorus Damaschinus ar trebui minimizat in toate scrierile de acum încolo, toti maresalii Imperiului este clar ca erau niste masochisti gogomani si agarici – de moment ce au ales cu totii cea mai grea si nepotrivita cale pentru a ajunge la beregata si la comoara lui Decebal, trecand prin splendida tradare traditionala care avea sa ii sune acestuia trambita cea din urma.
– cred ca ar trebui sa rescriem miturile naționale, pe ici, pe colo.