Citind prea lungul roman romanesc „Caderea Constaninopolelui” :-), mi-am reamintit ca de ani de zile imi tot zic si imi tot programez sa il vizitez.Ca un facut,nici vreun congres/conferinta sau curs nu a fost pina acum organizat acolo,incit sa merg, pur si simplu. Si acum mi-a venit o idee: ce-ar fi daca n-as mai avea aceasta insistenta interioara in a-l vizita si as lasa totul sa curga? Ce-ar fi daca l-as vizita abia atunci cind ma voi putea ruga in Sfanta Sofia?
Constantinopol….
Leave a Response
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Am avut ocazia unui curs acolo, acum vreo 3 ani… Este un loc care ti se descopera el tie, care dezvaluie el ce are de spus ascultatorului si privitorului care stie sa asculte si sa priveasca…
Ca si in Sfanta Sofia (in care te poti ruga in voie si acum, de doresti): pleci plin de acolo, pentru ca are multe de povestit si de oferit. Atat de multe de povestit incat cuvintele tale nu-si mai au rostul. Atat de multe de oferit incat inainte sa te rogi le si primesti…
Nu poti sa grabesti un astfel de loc, si nu poti sa il opresti…toate se intampla la vremea loc.
Asa e,nu poti grabi, pt ca dispare sensul. Nu poti opri, pt dispare sensul. It’s now a time, a momentum, inthe world… for understanding….
As indrazni sa mai adaug, half-topic: cam asa se intampla cu mai toate lucrurile care conteaza cu adevarat: nu le poti opri, nu le poti grabi, nu le poti forta. Se intampla…pur si simplu.
Pare ca vremea aceea vine mai repede decit mi-as dori sa vina. 🙂