Now, on the serious side: Zelensky a declarat ca Ucraina pierde zilnic (!!!!) 100 de morti (desi un consilier al lui, Podolyak, da cifra de pina la 200 de morti zilnic!) si 500 de raniti in pofida influxului urias de armament de pe toata planeta. Asta inseamna ca s-au depasit de ceva vreme minim 10.000 de morti dupa Zelensky (11.000 era estimarea Pentagonului la final de aprilie, inca) si 20.000 de morti dupa Podolyak si inca 50.000 de raniti (total peste 60.000 minim si peste 70.000 maxim de soldati anihilati!!!) , desi probabil sunt cifre in mod necesar subestimate din ratiuni politice, de PR si militar – cum ar face oricine, de altfel. Faceti un efort de imaginatie, sa vedeti cu ochii mintii 10-20.000 de barbati tineri morti intinsi pe un camp….
Presa vestica si asa-zisa presa romaneasca (plina de „analisti politici si militari” experti in jocuri video) raporteaza insa, zilnic, altceva: victorii, ofensive si contra-ofensive si, in general, „victoria finala e aproape”, desi tot Zelensky anunta ca au pierdut minim 20% din teritoriu, deja. Care teritoriu e putin probabil sa poata fi recuperat in viitorul imediat.
Si atunci, nu pot pricepe despre ce viitor mai pot vorbi politicienii lor deosebit de democrati,daca ajungi sa ramai fara resursa umana atat de pretioasa (populatia masculina tinara), cea mai productiva in campul muncii si in cel material, cea mai fertila dpdv demografic, etc in doar 100 si ceva de zile?! Desigur nu imi pot inchipui politicienii ucrainieni (pentru ca stim atat de bine pe ai nostri….) de la conducere luptand umar la umar cu soldatii de rand, in linia frontului cea mai fierbinte si nici ca le-ar pasa prea tare de femeile care raman fara fii, fara soti, fara frati, copii fara tati, etc. Lucrurile incep sa devina gri si tulburi in materie de sensuri. Poate ca poporul ucrainian ar trebui sa stea de vorba cu propria clasa politica deosebit de democrata, sa stabileasca (eventual, impreuna) care ar fi cel mai bun drum de urmat. Preferabil, unul cu cat mai putini morti.