Fara scapare…

Am participat in aceasta seara la un prelungit supliciu intelectual si mai ales moral: „Conferintele Ateneului”, tema „Un ideal pierdut: normalitatea”. Falsii gladiatori din arena: Dorin Tudoran si Nicolae Manolescu. Publicul: te miri cine, de la fostul presedinte Constantinescu, ministri, actori,bancheri, muzicanti si muzicieni, pictori, scriitori, ziaristi, Mona Musca, Daniel Daianu, profesori universitari, ambasada SUA. In tot cazul, multi ofiteri. 🙂 Tineret putin, batrinet mult.

Rar mi-a fost sa vad o mai limpede afisare a lipsei oricarui viitor pt Romania! Am vazut o adunatura de hemicefali aroganti si rau-voitori (atit intre ei, cit si fata de tara), semi-pseudointelectuali lipsiti de orice urma de bun-simt academic si istoric, gargaragii sinistri autointitulati cu orice titlu sau titulatura, destui senili, intepeniti in ideologii fixe si hide precum elefantii morti in cimitir, manipulatori de opinie si agenti de influenta, o haita unita fie la ordin, fie din imunde interese comune, toti curtati si glorificati de televiziuni ori de presa scrisa (alte legiuni de hamesiti naimiti sa promoveze forme fara fond sau sa spele imagini atit de consistent patate), falsi profeti si formatori de opinie, existente fara existenta….

Ajung sa ii inteleg scirba hulitului presedinte Basescu atunci cind l-a alungat pe Plesu de la Cotroceni, aruncind cu scrumiera dupa el, ajung sa ii laud si apreciez atitudinea in recentul refuz de a participa la Varsovia la intrunirea ordonata de Obama pt Europa de Est/Sud-Est, pe motiv de solidaritate cu sirbii in problema Kosovo (by the way, sigur ca motivele sunt mai grele si mai complicate decit simpla enuntare a problemei Serbiei-dar motivatia e reala si argumentata; si gestul asta facut de cine? De un presedinte uns de americani pt doua mandate,ajutat din greu sa cistige alegerile,etc), pt ca in sala Ateneului era prezent cel care a autorizat genocidul NATO impotriva sirbilor si consecutiva pierdere a Kosovo – Constantinescu (cel „invins de servicii” – alt intelectual scapatat). E departe de mine orice gind de apreciere fata de Basescu – nu ca persoana, ci ca presedinte si ca sef al unei bande portocalii ce devasteaza tara asta, dar in comparatie cu jalnica adunatura ce mi-a intristat cugetul si energiile in aceasta seara, as fi bucuros sa ii string mina lui Basescu! Macar banda lui Basescu nu se da altceva decit este, pe cind astia se dau fini ‘telectuali si musai-de-opinie-formatori,sunt bolnavi sa se auda vorbind si sa fie bagati in seama, altfel se sufoca…

S-a perorat despre legea lustratiei, punctul 8 de la Timisoara, dosare de securitate si deschiderea lor, s-au dat verdicte cu aer profetic, s-au emis si procesat judecati de valoare cosmica (sigur daca raportam Cosmosul la grandioasa penurie de neuroni ce blagoslovise sala, precum si la abundenta de orgolii si interese marunte ce inundau fiecare fraza), s-au demolat idoli la care oricum nu se rugase nimeni niciodata si s-au lustruit statui – fiecare vorbitor pe a lui insusi. S-a amintit inca de la debut despre presupuse auspicii crestine sub care sa fie pusa conferinta, intr-o sala populata majoritar cu homo homini lupus, s-au livrat panseuri si eseuri nici macar atragatoare in forma,  in orice caz stralucitoare prin vidul dinauntru. Frectii la piciorul de lemn al unei marginase pseudointelectualitati nu doar corupte, dar mai ales semidocte si – in tot cazul – impotente, pansamente pe orgoliile ofilite ale unuia sau altuia, pledoarii tinute cu pretiozitate despre nimic, intrebari intentionat retorice, baieti care se vor cu tot dinadinsul destepti si vor sa si fie recunoscuti ca atare,desi nu sunt, agresivitati comune si pagine, mercenari pe fata sau in ascuns, am avut clinica senzatie ca asist la o sedinta de cadre a PCR sau, si mai rau, la o sedinta de prelucrare dintr-o unitate a Securitatii.

S-a facut o baie copioasa de trecut: comunism, securitate, dosare, bla-bla-bla. Posibil sa fi avut ordin pe unitate: sa intoarcem privirile inapoi, sa nu vedem deloc prezentul. Pai, baietii tatei, aia din vechea securitate erau puisori fata de astia de acum! Pina reuseau aia de atunci sa te urmareasca , sa te inregistreze, treceau ani. Acum, totul se inregistreaza, telefoane fixe, mobile, emailuri, messenger, locatia unde te afli si tot ce inca nu stim. Atunci era un serviciu secret pe care il stiam cu ce se ocupa si , intr-un fel, erau transparenti. Acum avem doar oficial vreo 7. Degeaba peroram despre trecut, prezentul e muuuult mai captivant… 🙂

Au vorbit obositor despre normalitate. Au violat pervers si indelung cuvintul si conceptul. Mi s-a parut ca asist chiar la un complot indelung pregatit pentru a asasina conceptul normalitatii si speranta ce rezida intrinsec aici. In timpul asta, putinii tineri paraseau tacuti, pe rind, sala, fapt remarcat de un varstnic profesor, probabil unul din foarte putinii decenti prezenti in Ateneu la acel moment.

Au refuzat aprioric sa aminteasca macar rolul geopoliticii si geo-strategiilor in viata de zi cu zi si in istoria recenta. S-au impaunat intre ei, ca si cind ar fi insemnat ceva. Barfe de budoar fara pudoare…

N-a amintit nimeni lucrurile simple: normalitatea tarii inseamna o educatie minima, dar consistenta si consolidata (teritoriu in care pseudo-critica literara a lui Manolescu si opera lui Tudoran nu si-ar gasi locul,asa ca educatia trebuie eludata), o sanatate peste medie, in mod identic consistenta si consolidata, o economie cu muschi si ceva creier, o cultura vie si dinamica, un sens al continuitatii si al traditiei, o colectare eficienta si nediscriminatorie a impozitelor (ca principiu si fapt), pace inauntru si la hotare, toleranta si credinta. O minte limpede asezata va descoperi cu usurinta ca ordinea listei de mai sus este exact inversa… Dar lista ramine. Insa toate astea cine sa le implementeze? Narcisistii de aseara? Lighioaiele portocalii care ne guverneaza in prezent? No way…

Nimeni  cu mintea la purtator nu viseaza la societatii sau natiuni ideale. De regula orice tentativa din asta a lasat milioane de morti in urma, inainte de a deceda glorios imbracata in esec. Trebuie sa fii idiot sau prea plin de hormoni ce nu pot fi descarcati altfel ca sa incerci sa implementezi astfel de idei. Necum sa mai faci si asocieri la nivelul unei dezbateri publice, cu televiziune de fata, asociind „idealul” cu „normalitatea” in titlul unei conferinte.  Pentru ca necazul e ca prea multe minti sunt nepregatite si iau de bune traznaile debitate de auto-intitulatii corifei ai culturii, filozofiei, intelectualitatii romane contemporane. Si le propaga in mediul propriu, dupa ce si le insusisera ca si cind ar fi fost ale lor, proprii. Si raul e deja facut…alienarea si anomia imbracind camasa inselatoare a normalitatii si a performantei inselatoare. Poporul roman nu mai gindeste demult cu mintea lui, asta daca a avut-o vreodata.

Titlul conferintei era mult mai nimerit daca s-ar fi chemat: „Excelenta in indecenta”. Pt ca indecenti erau toti cei care incercau, impaunindu-se, sa justifice cum ca n-are treaba scriitorul ca persoana fizica (sa-i spunem cetatean, dar  si asta e deja un titlu de noblete nemeritat pt multi dintre ei) si opera lui. Ca trebuie sa ii slavim opera, chiar daca el a fost un turnator, un delator, un tradator, o jigodie, etc. Mi s-a parut imund sa ii aud in cor pe Nicolae Manolescu si Dorin Tudoran cum proslaveau ideea separarii complete si radicale a omului de opera. De parca vorbeau unei adunaturi de aurolaci! 😀 Ca si cind „opera” venea din eter, trecuse intimplator prin casa cetateanului respectiv si mergea mai departe, de capul ei, prin eter, spre cititori. Ca si cind „opera” nu reflecta scriitorul, ca si cind nu a izvorit din mintea lui proprie si personala, din creierul lui, din personalitatea si persoana lui, din existenta proprie! Ca si cind opera lui X este impersonala! Idioti complet, rauvoitori cu asupra de masura, tilhari ai ideilor! Pai cum, bai, baieti, pai daca miine-poimiine vine unul si, ca si un corolar al teoremelor voastre, spune ca si opera voastra e impersonala, ca de fapt e de capul ei, nu va prea apartine,nu?! Nu v-ar durea la lingurica? Cu ce anume v-ati mai impauna atunci, ca si asa fiece pas pe care il faceti pe strada e ca o permanenta privire in oglinda: vai,ah, cit sunt de minunat?! Aud?! Am auzit aseara cum ca, desi autorul e infect, „opera” lui e pura si merita blagoslovita si premiata si comentata. Ei, nu mai spuneti, dragii de voi?! Dar iarasi vin de zic: nu va intrebati daca nu cumva jigodia de autor (oricare ar fi numele lui – ca-s multi si aseara ati vorbit doar de Breban si inca alti citiva) nu turna, nu semna la Securitate si nu isi trada aproapele nu publica niciodata nimic, fie ea opera de valoare sau maculatura? Mmmm?! Tacere… Nu cumva, domnule Manolescu, daca nu semnati si domnia voastra angajamentul ala la Securitate din 1969 doar pt ca sa puteti pleca pe afara (sa zicem, Freiburg, de exemplu) si daca nu dadeai note informative, nu ramineati un ilustru anonim orgolios? Separam opera de delator? E ca in bancul ala, cind Bula intreaba: „mai sterpelim ceva sau raminem cu ce-am furat?!”. Ma minunez mereu si ma intreb daca nu cumva ofiterilor de Securitate nu li se facea adesea greata de informatorii pe care trebuiau sa ii asculte sau sa ii citeasca zilnic, trebuie sa ai o rezistenta speciala la mizeria umana.

La plecare, m-am prins ca, poate vorbeau de normalitatea LOR, deopotriva a celor de pe scena, deopotriva a celor din sala, o mina de oameni. O greata nesfirsita m-a insotit pina in ploaia de afara…