close
Dr. Marian Stamate, M.D., Ph.D.

Indrazneste…

Cunoscind Sistemul....

Serbia….Libia…who’s next?! :-)

Cunoscind Sistemul.... by Marian Stamate on 47 comments Libia razboi Serbia 62 views

Baietii astia incruntati si cu mina mereu pe tragaci au o problema: nu le-a ajuns lupta impotriva crestinilor ortodocsi,la rindul lor tradati copios de alti crestini ortodocsi…acum s-au luat la trinta si cu aia care pina mai ieri le erau colaboratori, prieteni si parteneri de afaceri. Pai, e frumos?! Pai, asa se face, monserilor? 🙂 Si daca ala e mai nebun ca voi, ai? Ca asta n-o sa se predea ca Milosevici sa fie ucis ca prostu’ intr-o inchisoare a domniilor voastre. Asta ori moare, ori moare…ori singur,ori cu voi de git. Mmmm? Putin obraz n-avem? Atacam asa, cum ne taie capul, o tara, un sistem, un regim stabil si legitim….in care, de bine – de rau, in tara era bine, populatia nu suferea de foame, e drept ca nu cumparau droguri si era cam ordine in tara si erau cam autonomi, asa, nu prea raspundeau „la butoane”…si, asta da crima, aveau petrol! Ce ghinion pe capul lor! 🙂

Deci, ramine cum am stabilit,nu?

Dar daca libienii ii razbuna pe sirbi? Mmmm? 😉

Tags : LibiarazboiSerbia

you might also like

47 de comentarii

  1. Nu stiu ce ma face sa cred ca:
    1. Baietii astia se plictisesc in viata lor si, cand n-au ce face, pleaca afara sa se bata, asa cum faceau golanii din cartier in copilaria mea…
    2. Acuma, serios vorbind, e foarte putin probabil ca libienii sa-i razbune pe sarbi… Mai nou „revoltele” se organizeaza profesionist, ca la carte, dupa manuale. Se invata in scoli. Si, ca tot vobeam de cartier, niciodata nu e bine sa-l superi pe seful gastii, daca nu ai alta gasca sa te protejezi.

    1. 1. :-)) Da, ar fi frumos sa fie doar atit! Dar nu e. Sigur, tot un joc de baieti necrescuti suficient la minte, la suflet si la hormoni – ramine. Dar e unul despre care rar se scrie si zilnic se practica: jocul sordid al puterii. Si cum orice putere tinde doar sa devina fara limite… In orice caz, e un joc diabolic.
      2. Serios vorbind…nu prea fac afirmatii doar ca sa arunc ipoteze pe piata sau sa ma aud vorbind. Stiu prea bine cum si de ce se organizeaza revoltele, acum ca si in alte dati ale istoriei. Nu vorbeam de o razbunare lucida, organizata, coerenta, principial-conceptuala – nici vorba. Nu sunt nici naiv si nici imaginatie nu am prea multa. Intrebarea mea e una singura: si daca e asa? Daca ii razbuna doar pt ca asa e planul….un plan care le scapa? In fine, e vorba de transcendente deseori prea subtile,despre care e mai bine sa tac.

      P.S. Recenta arestare si extradare a lui Ratko Mladici (tosmai acuma, la atitia ani) e oare intimplatoare? Nu. E un semnal dat sirbilor: we’re watching you, we know what you are doing…so, be warned… 🙂

  2. Cand ma gandeam la revolte organizate, voiam sa spun ca nu libienii s-au apucat sa fie zurbagii, ci le-a fost indusa aceasta nebunie, pe cai subtile, dar, din pacate, din ce in ce mai eficiente in lumea noastra. Pentru mine exemplul Egiptului a fost unul elocvent in acest sens.
    Arestarea recenta a lui Ratko Mladici poate fi un semn dat sarbilor, dar, mai degraba, l-as interpreta ca un palid „sa dregem busuiocul” dupa farsa colosala numita Ben Laden. Si da, poate functiona ca un reminder, dar nu doar pentru sarbi, ci pentru intreaga Europa. Si clar are un pic de legatura cu instalarea scuturilor anti-racheta… Deveselu rulzzzzz 🙂

    1. Mii de sirbi (trupe terestre si piloti de lupta) lupta de la inceput in Libia, armament si munitie le vin libienilor guvernamentali din Serbia,China si Rusia, pilotii libieni sunt toti scoliti la Belgrad, Quadaffi insusi este absolvent al Academiei de Aviatie din Belgrad…despre asta vorbeam.

        1. A pune semnul egal intre diversi si diverse lucruri, oameni,fapte,popoare,momente, nu e chiar cea mai buna aritmetica posibila. Toti au ceva de reglat nu inseamna ca acel „ceva” e la fel, uniformizarile sunt riscante. 🙂

          Americanii nu sunt din ce in ce mai mari, ci din ce in ce mai mici, din pacate pt ei si chiar din pacate pt noi, la drept vorbind. Cind „marele licurici” isi va stinge luminile deja pilpiinde, pe noi ne va lovi un intuneric complicat si singular…

  4. Depinde de perspectiva… Nu ma refeream la reglat obligatoriu cu arme… Francezii si acum sunt iritati de planul Marshall, nemtii se straduiesc sa le limiteze intruziunea, arabii nu mai stiu ce sa le faca sa le intre in voie etc.
    Nu-i vad din ce in ce mai mici, ci intr-un proces de reasezare, inclusiv la nivel de criterii morale, ca societate.
    Nu sunt neaparat filo-americana, dar nu pot sa nu admir eficienta si perseverenta cu care un popor care nu exista
    (caci americanii s-au format printr-un mix de natiuni) a ajuns sa impuna un cult al natiunii si respect pentru valorile sale.

    1. Intotdeauna depinde de perspectiva, ca in pictura. 🙂

      Americanii – doar inca un alt imperiu, care si-a pierdut directia, valorile si substanta. E mai mult un imperiu in afara,decit inauntrul Americii. Din pacate pt ei. Au incercat, fara succes, sa imite Imperiul Roman, asa cum au visat si neica-nimeni astia care se opintesc de ceva decenii cu UE. Numai ca – pt a construi un Imperiu Roman, trebuie sa fii, inainte de toate, roman. Pt a construi un alt milenar imperiu, cel Bizantin – trebuie sa fii intii roman si apoi grec. E prea mult de dezbatut aici. Oricum ar fi, umbra lor peste Romania e mereu preferabila celei a Rusiei.

      Just…just wait and see…

  5. Astia cu UE sunt ar fi amuzanti daca nu ar incepe, mai nou, sa fie periculosi de „jmecheri”, corupti, rai si prosti. Americanii, foarte corect spus, sunt intr-o degringolada – eu prefer s-o vad ca pe o reasezare, spre binele tuturor.
    Doua motive suficient de puternice pentru ca Rusia sa bata la scor si America si Europa. Sa speram ca au si ei destule probleme cat sa dea timp reorganizarii celor doua tabere…

  6. Problema cu UE (una dintre ele) este ca nu pot fi cu adevarat uniti…fiecare stat isi vede de interesul lui, iar lucrurile se complica precum intr-un mozaic fara putinta de a realiza o imagine de ansamblu coerenta: statele UE au interese diferite intre ele, conducatorii statelor au interese diferite de a le statului pe care il conduc, iar interesele astea toate sunt diferite pe termen lung fata de cele imediate si tot asa…
    Iar SUA…e cu mult mai lovita in aripa decat pare…
    Asa ca…citand un titlu de post…”fara scapare”…

    1. UE scirtiie din toate balamalele, chiar mai tare decit SUA, desi si aia sunt rau de tot loviti la toate nivelele. Lu’ tanti UE ii lipseste notiunea de organism unitar si viu. Si lu’ organismu’ unitar si viu ii trebuie musai si inainte de toate singe, adicatelea moneda. Care nu este unica in tot UE si care e din ce in ce mai lovita dinauntru si dinafara. SUA se scarpina si ele adinc dupa dolar, mai ales ca nu mai au cu ce sa il garanteze, aur nexam, ca razboaiele e scumpe…. More, lu’ organismu’ viu, ii mai trebuie si cap, ceea ce UE, spre deosebire de SUA, n-au. Au capete. Vizibile sau invizibile, nu importa,monser. Ori in cazul asta organismu’ lu’ tanti UE se cheama hidra. Care poate decide orice, n’asha, dar nu poate executa nimic. 🙂 Ori, de la hidra la himera (sau invers) nu-i decit un pas.

      Dar ce ne batem noi capul cu UE si SUA, cind realismul minimal ar trebui sa ne duca unde suntem: o colonie minora. Partea mishto e ca avem, totusi si o particularitate: suntem colonie simultan pt doua imperii, alea de mai sus. 🙂 Si stam in gitul celui de-al al treilea: ala de la Est. 😀

      Solutia globala? Inca un razbel, baieti, ca e demonstrat la scolile economice ca astea reinvie economiile. 🙂

  7. Cum spunea si Lucian Boia, Occidentul s-a nascut, a crescut si s-a maturizat din criza in criza. Este „modul lui de trai”. Iar modelul occidental a fost exportat in ultimele 2 sute de ani la scara globala. Timpul inapoi nu se intoarce (pentru exceptiile de la regula asta, vezi „Fizica Imposibilului” de Michio Kaku). Drept urmare avem o multime de tipuri de civilizatii si culturi participante intr-un joc global al echilibrului dinamic instabil imbinat cu dezechilibre temporare (majore sau minore). Cum si ce se va intampla in mod real in viitorul mediu si lung nu se poate prevedea cu adevarat. Si nici impactul asupra fiecarui participant, mai mic sau mai mare, mai cu voie mai cu nevoie in acest joc. Previziuni generale sau chiar anuntari vagi de „lebede negre” (dar neprecizate clar, pentru ca altfel n-ar mai fi lebede negre, nu-i asa?) se pot, bineinteles, face. Dar e nerelevant.
    Relevant este efortul individual si cel social, comun, national, supranational etc. catre o posibila evolutie. Viata fiecaruia dintre noi si a noastra impreuna se desfasoara intr-un spatiu Hilbert cu nenumarate dimensiuni si factori implicati. Asa ca incercarile de a intelege, eforturile de a face si de a fi, de a relationa si evolua in mijlocul atator influente, limite si posibilitati au fiecare sensul si rostul lor (real sau virtual). Ce nu are rost este lamentatia sterila si ciorovaiala interminabila in care se cheltuiesc atatea energii in spatiul nostru romanesc. Stim ca lumea vie risipeste si ca are constructiv rezerve functionale semnificative. Dar parca noi, romanii, ne intrecem cu gluma in consumul inutil. Ceea ce ne pune intr-o pozitie fragila in orice criza, de orice tip si orice natura. Iar asta se poate prevedea: in orice criza o vom „lua in barba” mai tare decat altii mai putin risipitori. Si daca nu ne vom trezi „din pumni” (si trezitul asta ar fi o „lebada neagra”, intr-adevar, pe care mi-o doresc), o s-o tot incasam. Again and again.

  8. Ca sa nu postez doar generalitati, as vrea sa imi manifest, in cadrul acestei teme, respectul pentru greci!
    In contextul plutocratiei mondiale, reactia populatiei din Grecia mi se pare a fi un exemplu de constiinta si constienta excelent, indiferent de faptul ca li se reproseaza ca au beneficiat de magariile guvernelor lor. Beneficiul lor a fost incomparabil mai mic decat al grupurilor de interese nationale de pe langa guvernele lor din ultimii zeci de ani si insignifiant fata de cel al „creditorilor” „internationali”.
    Si imi place ca „reprezentantii” lor mai specializati in economie si drept international au pus pe tapet problematica legata de conceptul de „datorie odioasa” si implicatiile acesteia.
    Sper ca apartenenta lor in zona euro si vehementa lor sa-i ajute sa scada impactul asupra oamenilor ce formeaza baza piramidei gerecesti. Care nu sunt responsabili pentru situatia in care este tara acum.
    In rest, ce sa zic? Insist din nou pe importanta evolutiei individuale. Pentru ca si social vorbind, fara o masa critica de oameni constienti, lucizi si informati, nu avem nici o sansa in fata „puternicilor” din fiecare tara si mai ales a celor „mondiali”. Indiferent cat de ignoranti spiritual si uman sunt ei. Si asa sunt, fara putinta de tagada. Printre altele, si de asta sunt eu optimist pe termen lung si pesimisto-realist pe termen scurt si mediu.

    1. 🙂 Desigur ca evolutia individuala e si cheia si beneficiul. Chiar ultime, as risca a spune. Dar, pe cuvint, ca – la nivel de tara si popor, grecii nu mi se par ca ar avea vreo dorinta de evolutie neam si deloc. 😛 Si vorbim in primul rind de valoare efectiva si de plus-valoarea adaugata si/sau reprezentata de munca. In orice intreprindere economica sau economico-sociala, munca e un factor cu greutate enorma. Ori, grecii fac cam orice, dar nu muncesc. N-au muncit si nu vor sa munceasca. O tara care traia intr-un sistem temporal cu 12 luni,ca noi toti, dar primea 14 salarii nu pare sustenabila pe termen lung. Si multe alte beneficii din bugetul de stat pentru un aparat functionaresc si bugetivor enorm, pe care – daca lumea le-ar sti – cu greu s-ar opri din ris. Sau orarul de munca efectiv, minuscul. E o intreaga dizertatie care s-ar putea face aici, argumentele se pot gasi pe Internet in zeci de articole lucide si bine documentate, nu e cazul sa devin eu specialist in problema Greciei. As semanala insa altceva: si-au pierdut deja suveranitatea efectiva, politica, de principiu, si-au pierdut efectiv independenta. Si pt asta deocamdata nu ii vad deloc manifestind, strict pt asta. Asta le ameninta deja existenta statala, iar ei stau de gilcevi marunte. Le lipseste spiritul de prevedere si vizionarismul. Se uita acum doar la salarii. Dar tara lor e atit de slabita, incit va putea fi , oricind, subjugata. S-au bucurat de alianta recenta cu Israelul care – lipsita recent de vechea ei alianta fundamentala cu Turcia – s-a reorientat spre greci. Si cica i-a ajutat sa depaseasca momentele grele, intervenind pe tacute sa fie din nou finantati de UE, de FMI, etc. Care fonduri, pina una-alta, tot israeliene sunt, fie ca se stie sau nu, fie ca place sau nu. Au dat acces la intelligence-ul lor, israelienilor, au impiedicat o mare parte din Freedom Flotilla for Gaza sa plece din porturile lor. Ok. Insa ei nu vad ca asta nu e deloc salvgardarea propriului viitor si a propriei cit-de-cit-independente. Au cheltuit incredibil in ultimii ani sa cumpere armament si nave si avioane din Vest (le-a fost impus). Insa nu vor avea ce face cu ele, armata, flota si aviatia lor sunt slabe sio ei stiu asta. De asta s-au pus sub protectia efectiva a Rusiei, de asta au tras conducte rusesti prin Grecia. Insa uita de „prietenia” deosebita pe care le-o poarta turcii, in mare dorinta de expansiune. Asta in timp ce americanii vor sa ii faca sa creada ca ii protejeaza.Grecii fac un joc complicat la nivel de politica externa,care nu are legatura cu evolutia indivizilor din Grecia,dar le va afecta acestora posibilitatea de evolutie personala prin simpla amenintare a existentei. 🙂 In ce priveste zona euro, posibil ca ei sa nu mai stea multi ani in ea, daca totul merge ca si pina acum.

      In legatura cu criza greceasca: acum o luna am fost la Atena pt vreo saptamina. Nu am vazut nici un semn al crizei. Masini noi si scumpe peste tot, care mergeau non-stop, produse din gama medie in sus peste tot, magazinele pline de cumparatori, preturi in general mult peste cele din UE vestica. Am aflat si misterul la plecare, stind de vorba cu un taximetrist tinar si dibaci: „My friend, criza e la TV. In Grecia exista o enorma cantitate de bani negri despre care nu se vorbeste, care nu se raporteaza, nici impoziteaza. De asta ai vazut tot ce ai vazut. Un singur exemplu: eu am 5 case, 4 le inchiriez, nu stie nimeni asta. Un doctor ca tine are aici salariu 2500 euro cel putin. Insa ia spaga inca un salariu. Sunt chirurgi care ajung in Grecia si la 10.000-20.000 venituri aici, ca sa nu mai zic ca unii au tarif la operatii pina in 5000 euro. Eu la oftalmolog am fost ieri cu tatal meu si n-am putut eu sa nu ii las spaga 300 de euro, desi nimeni nu mi-a cerut,dar ca respect pt meseria lui. Aici salariul tau de care spui it’s nothing, my friend. Aici primesti cadouri plasme, frigidere, produse, bani. In orice zona a economiei sunt enorm de multi bani negri. De asta, chiar si in vara asta, pt noi, grecii, vara va fi o enorma si nesfirsita petrecere in insule…zi si noapte. Politica, revoltele? la TV, pt TV.”

      Am spus destule?! 🙂

  9. Interesanta capacitatea modelatoare de opinii a taximetristilor europeni :-): acum un an discutam la Stockholm intr-un taxi cu un sofer grec, aflat acolo pentru a face bani pe timpul verii, a cincea vara la rand. Mi-a spus ca prefera sa stea cateva luni departe de tara lui pentru a munci si a face bani decat sa apeleze la o modalitate mult mai facila: sa vanda una dintre proprietatile familiei sale unuia dintre numerosii nemti si nordici care i-au facut oferte. Mi-a spus ca asta ar vedea el ca fiind trasatura caracteristica a grecilor (ca persoane, nu ca guvern, pentru ca stiu ce se poate spune aici) -: oamenii nu isi vand pamantul si proprietatile. M-am gandit atunci la suprafetele uriase de teren vandute de romani italienilor in jurul Aradului si in multe alte zone.
    Si ceea ce scrii tu despre grecul care are 5 case din care 4 inchiriaza, spune multe in acelasi sens: oamenii pretuiesc ceea ce au, ceea ce au primit de la familiile lor si incearca sa le transmita generatiilor urmatoare, adaugand si ei ceea ce pot. Iar asta cred ca este demn de stima la ei.
    Indolenta si prea-multa relaxare a grecilor sunt cumva specifice poparelor care timp de 5-6 ore in mijlocul zilei sunt paralizate de caldura, si carora le pica multi bani din simplul fapt ca atrag turisti…
    La nivel de guvernare, nu ma bag…dar tind sa cred ca nu dorm atat de profund pe cat pare…

    1. Sa nu mai zic de la mine cum ca democratiile feudale din Europa erau la moda si in practica si in Grecia, sa nu mai zic ca nici dinastiile grecesti nu stateau de capul lor acolo, ci sprijinite de restul feudalilor europeni (din aia de zicea Mihai ca nu vor sa evolueze 🙂 ). Sa nu mai zic ca, indeed, lumea e condusa de o mina de oameni. Sa ii las pe nemti sa spuna: http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/spiegel-cum-a-fost-distrusa-grecia-de-elitele-politice-230425.html

  10. Nu stiu daca e vorba efectiv de o mana de oameni care conduc lumea. Raportat la populatie, putem sa ne exprimam si asa, pentru ca „puternicii lumii” reprezinta o minoritate minuscula procentual. Dar au o armata mondiala angajata direct in slujba lor: toti angajatii din domeniul financiar-bancar (cei angajati indirect: politicieni, antreprenori, economisti miopi etc. deja pot fi considerati trupe auxiliare).
    Asta mi se pare o problema reala si serioasa actuala: plutocratia nu mai are concurentza!
    Inainte vreme mai erau contraponderi, diferite in functie de configuratia socio-politica a „etapei istorice”:
    -puterea combinata militaro-religioasa a ierarhiilor antice;
    -ierarhiile bisericesti si ierarhiile feudale in evul mediu;
    -autoritatile de stat in epoca premoderna si moderna;
    -politicienii cu „programe” sau „ideologii” in secolul XIX si o parte (temporala si/sau geografica) a secolului XX
    si alte exemple, mai vechi sau mai noi.
    Acum insa, lipsa unor adversari sau parteneri cu putere comparabila ai banului l-au transformat in stapan necontestat al destinelor globale.
    Ori asta genereaza instabilitate sistemica la nivel global dintr-un motiv foarte simplu: intr-un sistem inchis complex (iar lumea globalizata este un astfel de sistem), dominatia unilaterala a unei resurse virtuale (banul nu este un obiect natural, ci unul virtual nascut din nevoia facilitarii si cuantificarii schimburilor, indiferent daca e tiparit, „batut” sau electronic) vine in conflict direct cu legile de conservare specifice sistemelor inchise (ca le spunem conservare a energiei, materiei sau altfel, nu conteaza) si cu legile dinamicii sistemelor complexe, in care intervin factori multipli, naturali si virtuali (ultimii datorati prezentei oamenilor in sistem, cu tot virtualul sau mai corect spus psiho-mentalul adus de ei).
    Ori variantele de evolutie ale unei astfel de situatii nu sunt multe:
    -disiparea tensiunilor la nivel virtual (schimbari de mentalitate, strategie etc la nivel global), inclusiv „abdicarea” banului din pozitia centrala – amuzant si cam neconform cu experienta multimilenara a speciei noastre, nu-i asa?
    sau
    -fortarea la maxim a incercarii de dominatie a sursei de putere virtuala unilaterala, adicatalea banul, pana la punctul de „rupere”. Cand susnumitul sistem complex va intra brusc in „faza de tranzitie” pentru a-si gasi o noua stare de echilibru. Si cu cat se va forta mai mult, cu atat va fi mai urata traducerea in realitate a eufemismului tehnic „faza de tranzitie”. (ca starea de echilibru vor vedea ce si cum va fi doar cine o va mai apuca).
    Chiar daca ma mai lungesc si mai mult, as spune ca acea „mana de oameni” de care spui tu, Marian, fie:
    1.este formata din stupizi (care n-au inteles ca starea de maxim echilibru testata pana acum era melanjul ponderat capitalism-democratie-liberalism-socialism, ne-ideala dar cat de cat functionala si trebuiau s-o conserve si s-o extinda incetisor la nivel global), asta in cazul in care conduce intr-adevar – un fel de Becali mondiali;
    2.nu conduce nimic, ci e doar intruparea partial voluntara si partial constienta a unei viziuni simpliste asupra lumii si vietii amestecata cu instinctele umane si animale de cautare a puterii, confortului, sigurantei individuale si familiale. Intrupare in oameni fara doar si poate abili dar cu un grad redus dramatic de libertate (exterioara si interioara) si constienta (ca de constiinta, nici pomeneala) si care au fost impinsi in pozitiile respective de putere ca orice alt lup alfa dintr-o haita, prin mecanisme naturale psiho-sociale si care sunt mancati daca nu musca permanent pe concurenti;
    3.este un grup de oameni inteligenti, puternici dar bolnavi psihic, la modul cel mai real, de sado-masochism (masochismul l-am adaugat pentru ca, daca sunt inteligenti ar trebui sa stie ca „faza de tranzitie” s-ar putea sa-i loveasca in moduri foarte concret de sadice chiar si pe ei).
    Deci puternici dar foarte prosti sau „isteti” dar sclavi ai istoriei prezente sau inteligenti dar tot sclavi, ai unei boli psihice.
    Combinatiile sunt si ele posibile. Eu as zice ca ponderea mai mare o au cei din varianta de mijloc.
    Oricum ar fi cel mult conduc dar nu guverneaza (controlul lor real asupra sistemului amintit este foarte redus). Guverneaza fie prostia fie complexele mecanisme ale sistemului insusi fie boala psihica sado-masochista dar nu ei ca persoane.

  11. OK, nu voi mai deschide capitolul „nemtii”, desi ar fi multe de zis si aici. Doar atat: nu i-as lua tocmai pe ei de comentatori impartiali ai evenimentelor, dupa cum spuneam mai sus sunt f interesati de Grecia intr-un mod specific :-). Doar ca Grecia nu s-a deschis lor precum a facut-o Bulgaria, de exemplu…
    In rest, desigur, cei care guverneaza sunt putini, dar cei care potenteaza conducerea acestora sunt multi. Asta insa ii face si mai de apreciat si valorosi pe cei care inca merg contra curentului, facand o diferenta reala in cercul lor de influenta. Si aici trebuie sa ii dau dreptate lui Mihai in ceea ce priveste necesitatea existentei unei „mase critice” de astfel de clarvazatori si intreprinzatori, care sa forteze o balanta a normalitatii…

    1. Desigur. 🙂

      http://trenduri.blogspot.com/2011/07/armageddon.html

      In rest…m-as gindi la masele critice. Suna frumos, asa, in teorie pura. Numai ca sociologia si filozofia sociala de multe ori nu fac doua parale puse fata in fata cu teribila impotenta sau (dupa caz) imprevizibilitate a naturii umane.

      Ma intorc la rindurile lui Mihai. Well, sa folosim un exemplu sau studiu de caz ce imi vine acum in minte…oare in Rusia nu existau intreprinzatori si clarvazatori in 1917? Oare intreaga Rusie nu putea crea o masa critica incit sa arunce in derizoriu noua plaga rosie, de o calitate subumana, fara moravuri, principii si tinte reale, in afara de unele animalic-instinctuale? Oare Intreaga Europa nu avea masa critica necesara la orice nivel (politic, filozofic, sociologic,material, militar, de business, etc) incit sa ajute masa critica a Rusiei sa iasa din surpriza, sa preintimpine si arunce in afara istoriei ciuma comunista?! Ba da. Rusia avea acea masa critica. Europa avea acea masa critica. Chiar daca erau in plin razboi mondial prim.

      Foarte pe scurt, le voi lua separat.

      1. Europa. Avea mase, nu masa critica. Dar nu comunicau intre ele si aveau si idealuri si moduri de actiune diferite. Unite erau doar lojile masonice rosii, in special germane, care au creat si au trimis in Rusia bolsevismul, cu spargatorul de gheata numit Lenin (dimpreuna cu banii, oamenii si armele si munitiile necesare). Erau ele necesare ca sa rastoarne intreg Imperiul tarist, o structura seculara, slabita, dar inca trainica, inapoiata, dar cu vederi inaintate si dorinta de modernizare, stabila totusi?! Da. Erau ele suficiente?! Nu.

      2. Rusia. Cu desavirsire au existat masele critice (chiar largi mase intelectuale, religioase, militare, de business) care au priceput repede si limpede ce ii paste. Casa Imperiala stia chiar mai demult, de la Rasputin. Bun,si?! Ca erau si clarvazatori si intreprinzatori. Mergind pina la a imparti Rusia in doua, una alba si alta rosie. Mergind pina la a trimite la lupta armate imense contra rosilor. Si? Mergind pina la a crea o entitate de guvernare separata, sub autoritatea legendarului Alexandru Kolceak – tradat ulterior pina in cele mai mici amanunte si dinauntru si din afara si ucis miseleste, in stilul rosu, in timp ce era cit pe aci sa fie eliberat de propria armata care traversase sute de km pe jos, iarna, doar ca sa il scape. Om care a fortat balanta normalitatii in registrele luciditatii politice, virtutii patriotice si militare, a credintei, a dragostei chiar – pina si-a rupt propriul destin si propria fiinta. Si nu a fost singurul, evident. Deci? Nu cumva ne scapa ceva si, pt ca suntem prea indragostiti de anumite concepte cum ar fi masele critice si ipoteticul lor efect, nu ne uitam chiar 360 de grade imprejur?!

      Si apoi, desi conceptul de mase nu imi e foarte drag, presupunind ca ar exista un anume numar de indivizi orientati cu fetele inspre aceleasi concepte drpte, luminoase si salvatoare, dar mai ales corecte, cum ar putea ei fi convinsi sa fie o „masa”, sa se uneasca, sa devina un corp unitar si solidar in gindire si actiunea? N-ar vrea cumva toti sa fie sefi? N-ar vrea cumva toti sa profite, in cel mai pur si inocent sens al cuvintului, desigur?! Vedeti voi, si ingerii din cer stau in cete (mase critice) si fac cele mai frumoase fapte si salveaza lumea si indivizii clipa de clipa, cit va tine eternitatea. Insa si acolo e ierarhie stricta intre grupuri. Si toti au sefi. Si sefii au un Sef. Ori, aici jos, oamenii – nobili si puri de-ar fi, sunt oameni.

      Si mai e ceva: sincronizarea, timingul. Pt asta iti trebuie nu doar principii si concepte ,ci si viziune, energie si scinteie si actiune simultana, ca sa schimbi ceva sau fie doar pt a opri ceva „noir” sa se intimple. Nu mai vorbesc de procesele indelungate, sustinute.

      Revenind la greci: ok, au caldura mare vara,deci de asta sunt lenesi si indolenti, de acord. Dar daca e cald, ziua, pui mina si muncesti noaptea, nu stai de halima si petreceri all night long. Sau, si mai bine, te trezesti cu noaptea in cap cit e inca racoare sau suportabil afara si tragi tare pina devine totul hot in jur, nu cum fac ei: la 10 abia fac ochisori. Argumentul nu tine. Sau,daca esti si lenes si indolent si petrecaret, consumi exact cit produci in lenea ta ancestrala. Nu mai mult. Nu banii altora, nu imprumuturi si sinecuri nesfirsite. Nu cauti luxul cu orice pret. Esti lucid si iti asumi modul de viata.Ei exact asta nu au facut. Pt comparatie, ne uitam la Polonia si se face liniste.

      Grecii vor avea, insa , din nou, noroc. Viitorul razboi Turcia-Rusia dat pe teritoriul grec nu ii va afecta in prea mare masura, pt ca vor fi deja mult prea slabi ca ei sa mai conteze. Ceea ce, dintr-o perspectiva larga si chinezeasca a lucrurilor, e un avantaj major. 🙂

      1. Multumesc pentru apreciere, m-am imbujorat da’ noroc ca nu se vede!

        Cat despre Lucifer, da, se poate spune si asa. 🙂
        Atat ca eu ma feresc, dupa cum ai observat deja, de la afirmatii cosmologice si teologice prea transante. (De exemplu nu am avut sentimente de reject citind carti precum Clubul Dumas de Reverte sau Evanghelia dupa Isus Cristos de Saramago, chiar dimpotriva, mi-au placut, cu toate ca nu vad lucrurile chiar ca in respectivele romane.) Sunt unele probleme in care prefer oarecum abordarea lui Budha: scoatem sageata si dupa aia om vedea si amanuntele despre arcas.

        Daca tot am intrat in teme politico-globalizante, voiam sa va sugerez si eu doua linkuri din Dilema veche de saptamana trecuta:
        http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/expansionismul-monetar-american
        si
        http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/min-i-pasionate
        , daca nu le-ati citit, considerand ca accentueaza unele aspecte importante din imaginea pe care am evocat-o.

        In legatura cu masele critice, am o parere usor nuantata fata de a ta, Marian. In sensul ca sunt de acord cu existenta unor „mase” sau „grupuri”, „paturi”, whatever, de oameni pe care ii putem considera „clarvazatori si intreprinzatori” dar nu cred ca formau o masa critica. Cum ai zis si tu la inceputul paragrafului cu Europa : „avea mase, nu masa critica.”
        Masa critica prin definitie e cea care are efect.
        Nuantarea ar fi ca s-ar putea sa ai dreptate, cei care intelegeau pericolul ar fi putut avea forta sa schimbe ceva dar nu au facut-o. Dar lipsa asta de VOINTA de a actiona conform cu ce intelegeau, fiind vorba de oameni si nu de obiecte, este exact ce nu le permitea sa fie o masa critica. Cu alte cuvinte, cei care intelegeau, puteau si voiau simultan erau sub masa critica, de fapt.
        Bineinteles, chiar cand sunt mai putini decat doza eficienta, persoanele de care discutam tot sunt foarte importanti si utili. Macar ca asigura „biodiversitatea” psiho-mentalo-culturalo-spirituala necesara pastrarii potentialului de supravietuire si evolutie pana intr-un moment prielnic posibil viitor.
        Asa ca mai zic o data: sunt optimist pe termen lung si pesimisto-realist pe termen scurt si mediu. Concret: masa critica pentru asigurarea „biodiversitatii spirituale” cred ca mai gasim; masa critica pentru o rupere de ritm in sens pozitiv trebuie s-o mai asteptam ceva. (daca n-om ajunge sa trecem, fereasca Sfantul, printr-un „bottleneck” prea stramt din care sa iesim si mai tampiti decat suntem si s-o luam de la capat cu preistoria!)
        😉

  12. As mai fi vrut sa adaug o sursa de tristete in plus: una din consecintele urate ale interconectarii globale atat de stranse din prezent este bulversarea natiunilor care au reusit sau reusesc sa-si construiasca intern o conditie onorabila si un mod de trai civilizat si demn. S-au vehiculat numele unor astfel de tari deja in discutiile noastre. Asa cum indivizii sufera consecintele negative ale societatii in care traiesc, indiferent de nivelul lor personal, tot asa popoarele frumoase sau macar rezonabile sufera loviturile noii societati mondiale. Lumea s-a micsorat de sute de ori in ultimii 200 de ani. Drept urmare suntem in aceeasi barca toti: indivizi, comunitati, popoare, natiuni. Si, daca un individ obosit de lupta tuturor impotriva tuturor se poate retrage, mai greu sau mai usor, sa se odihneasca macar un timp, o tara sau un popor n-o poate face. Trist

    2. Popoarele frumoase sau macar rezonabile sufera, dar nu oricum. In primul rind, sufera demn si constiente de propria frumusete. Si, idem,nu sufera orice fel de lovituri, ci cele mai concentrate,dure,studiate, consecvente si repetate. Pt ca umbra nu e decit absenta luminii…indiferent cit se sumeteste ea: „Uitati-va la mine, cit de densa si atotputernica sunt!”. Dar, in metafizica umbrei regasim adinc ingropata metafizica prostiei. Si, precum spunea Horia Vintila – nu poti fi rau decit daca esti esentialmente prost. Ori, tocmai de aceea rautatea, raul insusi vineaza cu insistenta dementa exact oazele astea de frumusete si rezonabilitate. Nu doar pt ca isi doreste in mod totalitar suprematia, ci mai ales pt ca aceste oaze pot oricind deveni coaguli sau exemple. Le pot veni si subjugatilor idei, fie si pur teoretice. Si asta nu e bine, nu e delooooc bine. Deci….

  13. Da, cu afirmatia lui Vintila Horia sunt profund si de demult in acord.
    De asemenea si cu setea de putere absoluta intrinseca rautatii.
    De asta si insist atat de mult cu tandemul iubire-luciditate. Pentru ca, daca exista un bine-frumos esential, in miezul lui cred ca sta acest tandem. Opusul luminos al combinatiei rau-prostie-filocratie.
    De asta acest tandem, alaturi de constienta individuala si problematica ridicata de ea, sta la baza viziunii-speranta-credinta-cautare personale. Si la baza optimismului meu teleologic.

  14. Apropo de „spargatorul de gheata numit Lenin”, mi-am dus aminte dupa cuvintele tale de o carte pe care o aveam de cateva luni dar pe care n-avusesem timp s-o citesc. Intre timp am terminat-o: Victor Suvorov „Spargatorul de gheata – Cine a declansat al doilea razboi mondial?”. Pentru cine n-a facut-o deja: cred ca merita citita. Macar ca un reminder al yin-yang-ului istoriei trecute si prezente si al ironiei ei.

    2. http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/min-i-pasionate

      Citit. Mda… nu e nici prima, nu va fi nici ultima data cind se intimpla astfel de contractii bugetare pe seama „umanistilor”. Dar, sincer, privind lucrurile deopotriva in lung si de sus, crezi ca un buget mare asigura ceva cu adevarat benefic, frumos, uluitor, catalizant? Sau doar o piine de mincat pt atit de multa lume? Piinea e esentiala. Dar mai trebuie sa si faci ceva, dincolo de simplul act al digestiei. Parelnica mea impresie in ce priveste intelectualitatea „umanista” europeana (si nu numai) e ca sunt niste mari si multi specialisti in a arde gazul degeaba, la propriu si la figurat. Asta doar, daca nu cumva, din jumatate in jumatate de secol sau uneori si mai iute, nu ii gaseste ardoarea sa mai arda, la propriu si pe altii, cu gazul. Vezi G. Bernard Show (care propovaduia gazarea pt cei inutili societatii cu mult inainte ca nazismul sa apara) si altii.

      http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/expansionismul-monetar-american

      Citit. Greu de zis daca autorul are sau nu dreptate sau ,daca are,cita. Nu sta in firea mea sa fac astfel de puneri in balanta, mai ales ca in ultima vreme mi-am cam simplificat pina la pericol 🙂 viziunile economice si politice. Autorul are dreptate cam in atita masura cit bate si cimpii, e drept, cu pretiozitate. Si acolo unde ii bate, o face pt ca ii scapa big picture. Nu doar pt ca , de exemplu, face aprecieri stranii despre China, dar si pt ca fluxul ideilor il arata partinic, nu analitic si atit – cum te-ai astepta. Sigur, toti suntem partinici in raport cu ceva, mai des sau mai rar, nu asta e problema. Dar cind e vorba de analiza banilor… simpatiile si emotiile trebuie racite bine inainte…ca o Coca-Cola, asa… 😀

      1. Bineinteles, ai dreptate.
        Nici nu propusesem cele doua articole ca surse de cine stie ce adevaruri revelatoare. Iar legat de cel cu banii, am avut cam aceeasi senzatie ca tine dar consideram ca merita punctate macar doua idei prezente in articol: efortul expansionist american si principalul lui instrument combinat cu „neacoperirea” reala a dolarului recte dependenta enorma a buzunarului fiecaruia din noi de „imaginea” SUA. N-a fost cea mai fericita alegere dar articolul era la indemana. Eu necitind prea multa presa economica.
        Cel cu finantarea „umanistelor” a vrut sa sublinieze atitudinea politicului in domeniu. Calitatea, valoarea si ponderea „activitatii” „intelectualilor” depinde de multi factori si e de multe ori invers proportionala cu finantarea. Dar nu putem uita ca atitudinea societatii si a politicului fata de domeniu este inalt semnificativa pentru grila interpretativa a realitatii utilizata general in fiecare epoca. Iar asta poate genera probleme serioase. „Vezi G. Bernard Show” si compania.

    1. Vazut.
      Cum spuneam mai devreme: pentru asigurarea “biodiversitatii spirituale” cred ca mai gasim oameni adevarati pe ici pe colo, dovada si realizarea acestui documentar-manifest.
      Si, ca sa imit putin stilul anumitor fraze ale tale: cand inevitabilele timpuri grele vor fi aici vom vedea cati dintre noi vom/vor ramane cu fruntea sus! Momentan bate peste noi doar un „vanticel recisor”, palid semnal al uraganului ce va sa vina!

      1. Foarte putini. Numai ca si aia trebuie sa fie intelepti ca serpii. Caci nimeni nu va avea nevoie de eroi. De modele, da. De eroi,nu.

        Uneori asa ma plictiseste singuratatea asta a biodiversitatii de care spui…prea ici, prea colo. Stau si ma intreb: cit de diversa este intr-adevar? Si cit de bio?….

Leave a Response