Daca…

Daca am avea unde pleca, ar trebui sa plecam urgent din tara asta, o tara ce pare rupta din basmele seci ale absurdului, ale unui absurd ironic cu sine insusi. O tara unde nepasarea de tara insasi…este regula. Mintea oboseste tern si gindul se sparie, daca stai sa privesti la idiotenia ce a cuprins intreaga clasa politica si sistemele de conducere de la orice nivel si pe orice directie, la micimea interesului si impotenta privirii si a actiunii, o tara sukara vorba unui cintec, ajunsa nici de vinzare, nici de cumparare, intre apele soioase ale unor minti perverse si, mai ales, nepotrivite si nepregatite pt pozitiile formale pe care le ocupa si pt care au luptat amarnic sa le ocupe… O tara si un popor pur si simplu bune de prada unor haite…nu, nu de lupi (lupul e animal destept si nobil, pe undeva), ci de sacali, de dihori si orice alte oratanii diforme si detestabile ce va mai vin in minte Dvs, cititorilor. Ma intrebam daca asa un dezastru haotic este oare organizat (de ce nu?) sau este pur si simplu datorat unor jocuri entropice? Nu stiu citi romani se uita atent la ce se intimpla in lume zi de zi, dincolo de megadramele Nastase-impuscatul, Ponta-plagiat si Basescu-suspendat, basca prezenta la Bruxelles a nu stiu cui si cum. Ori,daca ai de la 2 (doi) neuroni in sus te ia spaima cind vezi ca Romania e ca un mar putred gata sa cada: la orice involburare a apelor politice economice si militare mondiale, aici se va auzi doar un vaiet prelung si disperat, ca de sfirsit de lume….nimic altceva. O tara incapabila economic, incapabila de reactie militara sub nici un aspect, cu o moneda varza si fara productie, cu un sistem sanitar muribund…e gata decedata. Bai, fratilor, daca indolenta va e a doua natura si inconstienta va curge in vene, macar ginditi-va la copii vostri, ca ii pierdeti, la propriu. Si, care nu ii veti pierde, va trebui sa suportati acuzele lor, ca ati avut timp si nimic n-ati facut sa le paziti vietile si viitorul. Daca nu putem, atunci…macar ca ultim instinct de conservare, trebuie sa fugim altundeva unde exista o minima stabilitate si protectie economico-militara.

Vai de mama noastra…vai de inconstienta noastra. Ne condamnam copiii nascuti din carnea si singele si sufletele noastre, cu fiecare actiune, cu fiecare inactiune, cu fiecare vot dat haitelor. Vom plinge cu lacrimi de singe, amarnice, dar degeaba: „Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare; Rahela îşi plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!” (Ieremia, 31).

Domnul sa aiba mila de noi, caci noi nu avem de copiii nostri….o tara nu se apara in pragul casei, un copil nu se apara in fata usii….si nici in ceasul cel din urma al neputintei. Sunt satul de victimizari si de lamentari. No more….