Tragedie. Fara dubiu, fara sens. Lacrimi, jale imensa, soc real, consternare… Absurdul la el acasa – absurd la o prima privire, conspiratie atent organizata si bine finantata la o a doua privire. Transformarea raiului european intr-un iad nesigur si fumigen. Intrebari. Furie. Neputinta. Lacrimi….
Libia. Avioanele norvegiene au cea mai mare rata de iesiri la bombardamente asupra oraselor libiene, asupra capitalei Tripoli, pina la 12% din totalul misiunilor aeriene sunt ale norvegienilor. Asta in timp ce olandezii patruleaza,dar refuza sa bombardeze. Tinerii, copiii, femeile – libieni si nevinovati cu totii, au alt destin si singele lor are alta culoare? Nu. Difera doar numarul. In Norvegia 92. In Libia sute si sute. Iar alte mii ramase fara case, fara conditii de viata, fara joburi, fara apa si mincare. Pt ca avioanele norvegiene bombardeaza.Iar si iar.
Serbia. Avioanele Norvegiei distrug o tara unica in Europa, dezmembreaza prin forta apoi un imperiu bun de dat exemplu actualei UE – Iugoslavia. Copiii, tinerii, femeile, batrinii sirbi erau mai aproape, erau europeni, au singele de alta culoare? Nu. Norvegia a pierdut acum in atentat o cladire. Sirbii au pierdut o tara intreaga, de tot. Cu „ajutorul” aviatiei norvegiene. Norvegia a pierdut 92 de oameni, Dumnezeu sa le fie aproape si sa ii ierte,caci nevinovati sunt. Serbia a pierdut mii. Mai mult, prin atitudinea la sol, prin trupele dispuse in Iugoslavia…au favorizat veritabile purificari etnice. Dovada? Insesi ofiterii norvegieni isi cer scuze: http://serbtrade.no/2011/apology/. Au distrus un imperiu benefic si pasnic si 5 tari, dar au devastat Serbia incepind cu diplomatia: http://www.hirhome.com/yugo/oslo-intro.htm.
Serbia si Libia nu au atacat Norvegia. Norvegia a atacat Serbia si a atacat Libia. Si o face inca.
Tristete. Lacrimi. Raiul european care nu mai este. Soc si groaza. Lacrimi….
Nici o crima nu poate fi permisa, nici justificata….durere si suferinta este pretutindeni, si cel mai grav e ca noi ,oamenii, o producem continuu..multi din prostie, alti multi din interes, al lor ori al altora..
insa…. „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte?” sau „intoarce si celalalt obraz?”
Dumnezeu sa ii primeasca deopotriva pe toti cei dusi si sa ne lumineze pe cei ramasi, caci mare nevoie avem…
Cind iti ingropi mortii poporului tau sub semnul „intoarcerii celuilalt obraz”,macar esti atent sa nu ii ataci pe cei care isi ingroapa mortii facuti de tine sub semnul „ochiului pt ochi si dintelui pt dinte”. Si nici pe cel ce se roaga aceluiasi zeu ca si tine. Pt ca pina si propriul tau zeu isi va intoarce fata de la tine,caci nu iubeste varsarile de singe. Si mai ales pt ca totul se plateste si ca pacatele generatiilor de ieri le vor plati cele de miine…
http://www.cotidianul.ro/153160-In-urma-crizei-declansate-de-explozia-de-la-11-iulie-guvernul–cipriot-si-a-inaintat-demisia
Nimic nu e intimplator. Sa vedem consecintele norvegiene. E ca la sah…
Mai mult, incepe sa fie foarte probabil ca acest personaj, Anders Behring Breivik, aratat lumii la TV sa nu aiba nici o legatura cu ce s-a intimplat. NICI UNA.
Zic si eu….
O intrebare: citi tin minte recenta uriasa explozie din Cipru? Port, baza militara, depozit de munitie… Acolo nici macar nu s-au obosit sa fabrice o poveste pt public. Norvegia e mai la vedere pe sticla…mai europeana. 🙂
Intreb si eu….
Iar daca el exista cu adevarat, atunci…Si mai interesanta ar fi ipoteza „invizibila”: atacul nu are legatura cu Libia, cu nimic din afara, ca entitate definibila in termenii clasici. Atunci e si mai rau: dusmanul se afla inauntru. Iar baiatul ala a executat un ordin pe care nu il putea refuza. NU a fost din capul lui. Dar ii cadea lui capul daca nu executa. Si ar fi semn ca cei din altarul Marelui Arhitect se grabesc tare…
Sper sa nu…
Ma nedumereste ceva:
Daca avem cumva dreptate si omenirea nu prea gaseste resurse interne pentru a schimba actuala stare de dezechilibru dinamic global intr-una de echilibru in mod constient si pasnic, ce mai conteaza cand incepe faza de tranzitie?
Ca pe aia nu o va putea controla nimeni nici ca desfasurare, nici ca output! Doar Dumnezeu, daca ar vrea asta, ceea ce n-ar fi neaparat rau, nu?
Si daca nu avem dreptate si omenirea, in ultima secunda, reuseste sa evite dezastrul si perspectiva buzei prapastiei o va obliga miraculos sa se maturizeze, de ce crezi ca mai tarziu ar fi mai bine?
Eu cred ca in ultimii 10 ani au inceput sa se erodeze si sa fie distorsionate accelerat greu castigatele valori spirituale reale ale occidentului. Ceea ce inseamna ca trecerea timpului (pe termen scurt spre mediu) nu ne va ajuta sa reactionam ca specie mai corect in fata iminentzei „fazei de tranzitie”. Sansa miracolului trezirii nu va fi mai mare peste cinci ani, ba dimpotriva.
Poate gresesc sau nu inteleg…
Sper ca da!
Eu cred ca intelegi foarte bine. 🙂 Altceva as adauga: daca valorile Occidentului au fost in asa fel structurate si construite incit sa poata fi in doar 10 ani „afectate” intr-un asa mod, atunci despre ce valori vorbim?! Straniu… As intelege sa fie erodate in 30 de ani, in 50 sau 100. Dar in 10?! Fara ca macar un fenomen radical-barbar (precum a fost marea revolutie comunisa in Rusia si razboiul civil ce a urmat) sa se abata asupra Occidentului… care sa distorsioneze socialul si mentalul individual si colectiv, care sa alunge credinta in fundul temnitelor, care sa distruga intelighentia, etc. Ori,nu.
Cind Occidentul s-a secularizat, atunci a inceput sa piarda si sa se piarda. Si cind a inceput sa devina „de stinga”, in sensul cel mai subtil si complex, nu neaparat strict ideologic si politic.
Ma fac profet? 😀
http://www.kavkazcenter.com/eng/content/2011/08/02/14858.shtml
si
http://www.kavkazcenter.com/eng/content/2011/08/02/14881.shtml (finalul articolului)
Se contureaza o dragalasenie de complot Israel-Rusia in problema norvegiana. Deocamdata: http://www.kavkazcenter.com/eng/content/2011/08/04/14888.shtml
Nu pacea dar dominatia ei aparenta a incetat in momentul in care s-a sfarsit oficial „razboiul rece”.
In prezent omenirea nu are resurse interne pentru a spulbera spectrul razboiului.
Nu voi repeta ce am spus in comentariul de acum o ora de la topicul cu serbia-libia dar mi-e teama ca e greu de ocolit, chiar daca nu trebuie sa incetam sa speram!
Sunt de acord cu tine, Marian: populatia occidentului (si nu numai) trebuie sa-si asume actele ofensive, indiferent de justificarea lor, corecta sau nu si consecinta lor: tarile care avem trupe in teatre de razboi suntem in stare de razboi. De facto, daca nu de jure. Simplu.
Un amendament: cred ca idealizezi putin imperiul Yugoslav. Nu vreau sa para ca justific interventia-precedent periculos a „coalitiei” dar nu prin „infrumusetarea” realitatilor de atunci din acel fragil imperiu creat partial artificial si arbitrar dupa WWI putem intelege drama lui. Reductionismul simplifica deciziile dar submineaza intelegerea completa a realitatii. Briciul lui Ockham este o unealta de o valoare inestimabila dar folosit neglijent ne taie uneori degetele mentale, ca sa nu vorbesc de aripile sufletului.
Cat despre nevinovatie: gradul constientei, nivelul constiintei si calitatea si cantitatea informatiei determina esential nivelul de responsabilitate dar daca inchizi ochii si te complaci in ignoranta nu te transformi intr-un nevinovat alb-ca-zapada.
Dupa cum, pe de alta parte, razbunarea este si ramane „arma prostului”. In sensul cel mai larg si mai greu!
Si uite asa continuam! Ca de obicei, cu mici variatii de nuanta!
Ochi pt. ochi si lumea va ramine oarba in intregime…politica razbunarii de prosteasca si non-constructiva. True. Numai ca uneori trebuie sa fim atenti si sa nu operam doar cu categorii largi. Riscam sa introducem in categoria razbunarii inclusiv apararea legitima. Cind e vorba de tine, ca individ, poti intoarce si al doilea obraz. Dar nu poti intoarce, odata cu al tau, si obrazul copilului tau, al fratelui tau, al femeii tale, al parintelui tau….nu poti intoarce celui ce te chinuie, ataca, ucide, obrazul poporului tau. Trebuie sa il aperi.
Despre Yugoslavia. Nu idealizez. Insa voi scrie mai departe, doar daca vei voi cu adevarat. Si,inainte de asta, te voi intreba: ai fost acolo? Pun aceste doua pre-conditii, pt ca povestea e ampla si cere sete de a fi citita si sete de a fi scrisa.
Am lipsit mult. N-am mai accesat internetul de aproape o luna.
Intre timp ai spus cateva lucruri importante si care pot deschide capitole intregi. Unele indelung meditate de mine de-a lungul timpului.
Nu stiu daca pot raspunde foarte clar dar poate voi mai reveni cand voi gasi bucati de timp disponibile.
Despre razbunare ai sintetizat pe foarte scurt cateva linii principale de intelegere a problemei: lantul razbunarii ce tinde sa se lungeasca nedefinit in conditii propice; componenta de aparare a razbunarii, cand atacand agresorul aperi alti potentiali agresati; delicata problema: „in numele cui am dreptul sa intorc celalalt obraz?”.
Imaginea se poate ramifica si spre delicatul (si imposibilul) cantar ce stabileste „de unde razbunarea devine excesiva fata de fapta”; spre functia de reglaj social a razbunarii, spre functia educationala a ei (legata de problematica pedepsei si de mai vechea problema atinsa de noi a utilizarii fortei) spre vastul domeniu al dualitatii individ/colectivitate, spre si mai vastul domeniu al componentelor animalice, instinctuale, a celor psihice superioare, a celor spirituale ale naturii umane si ale regulilor, moralei si judecatilor asupra comportamentului uman functie de nivelul evolutiv personal sau al colectivitatii si toate astea fata-n fata cu „idealul” sau „realul” uman din cadrul viziunii asupra lumii si vietii care ne este cea mai apropiata sufleteste fiecaruia si pe care incercam s-o intrupam personal.
Ai sesizat corect pericolele expedierii prea rapide aproblemei razbunarii si sunt de acord ca e una din cele mai delicate probleme puse de viata reala in fata omului.
De aceea, desi imi mentin afirmatia din mesajul vechi „In sensul cel mai larg si mai greu!”, recunosc nevoia unei intelegeri nuantate si complexe a situatiei la care ma refeream.
Despre Yugoslavia. As vrea sa stiu mai multe decat stiu. Iar tu cu siguranta stii, pentru ca e evident ca te-a interesat intens aceasta insula de realitate.
In Serbia am fost inainte de razboi. In Croatia am fost ca turist acum cativa ani.
Despre „setea de a fi citita” as vrea sa fac o precizare: intotdeauna mi-e sete de plusul de cunoastere a unor realitati delicate si complexe, plus care se rasfrange in nuantarea imaginii de ansamblu asupra lumii si modularea viziunii personale. Dar nu vreau sa te iluzionez asupra impactului asupra imaginii istoriei Yugoslaviei in mintea mea a ceea ce mi-ai spune. Sunt destul de sigur ca ar reaseza unele piese si ar modula ansamblul dar fara a constitui o revelatie care sa reconfigureze major imaginea. (de ce?, e cam lung de spus aici). Daca iti asumi aceasta atitudine a mea, scrie. Daca nu, nu vreau sa ai sentimentul ala urat de „a arunca nestemate in calea porcilor” din pricina mea.
As mai adauga ceva: din enorma masa a ororilor trecute, prezente si viitoare foarte multe se datoreaza animalitatii atat de greu de depasit a oamenilor. Dar cele mai dureroase sunt pentru mine cele datorate intr-un fel sau altul confuziei intre certitudine si adevar pe care o aminteai chiar tu mai deunazi. Adevarul se traieste si se impartaseste. Fantasma hibrida certitudine-adevar naste in schimb monstrii in mundus imaginalis iar acestia se intrupeaza adesea in oribilitati de tot felul.
Si nu plang pentru ca sufera nevinovatii ca nevinovati. Mai mult decat suferinta generala, plang orice suferinta sterila, urata, ne-imbogatitoare. Plang suferinta stricatoare, sadica si distrugatoare a armoniei si frumusetii. O suferinta mult prea raspandita pe aceasta planeta „albastra”.
Da, recunosc, am scris un pic „cu intentie”! Voiam sa mut discutia de pe terenul variantelor posibile dar neverificabile unde largirea dialogului nu prea duce la aprofundarea semnificatiei ci mai mult la fixarea ei prin repetitie.
Iar comentariul tau a fost foarte la obiect.
Dar si eu pot spune ca, daca vrei, stii la ce ma refer cand vorbesc de valorile reale ale Occidentului. Cu erodarea lor, intr-adevar, e o problema de perspectiva: ele nu se deterioreaza in sine. Vor ramane oameni care le-au asimilat si le vor asigura supravietuirea, macar pana la urmatorul „bottleneck”.
Dar stim cu totii fluiditatea lor in societatea occidentala. Aparent paradoxal dar ele sunt de fapt foarte greu asimilabile „popular” in configuratia optima. In istoria europeana si nu numai s-au manifestat social variabil si inegal. Aacum traim o perioada de ocultare a lor accelerata, cum spuneam!
Iar ce spuneai in ultimul paragraf al mesajului este valabil si poate fi mutat chiar vre-o doua secole mai devreme, cand Reforma si Contrareforma au schimbat, cum spunea si Culianu, pozitionarea fata de imaginar si au schimbat (impreuna cu alti factori) traseul tuturor catre lumea pe care o vedem acum.
Dar valabilitatea spuselor tale nu e total acoperitoare. Esenta contributiei real pozitive a Occidentului la viata psiho-mentalo-culturalo-spirituala a omenirii a supravietuit si s-a manifestat multiform de-a lungul timpului, in chiar mijlocul zbuciumul tipic istoriei vestice si in dauna (iar uneori din cauza) exagerarilor ei la fel de tipice.
Stii, cand spuneai „daca valorile Occidentului au fost in asa fel structurate si construite incit sa poata fi in doar 10 ani “afectate” intr-un asa mod, atunci despre ce valori vorbim?”, prima imagine care mi-a venit in minte este o scena din filmul „Gladiatorul”, cand Marcus Aurelius ii povesteste lui Maximus de Roma, de visul si spiritul ei si finetea cu care trebuia soptit pentru a nu se spulbera. Daca ai vazut scena stii la ce ma refer. Daca nu, uita-te la film si vei intelege ce am vrut sa spun. Face cat o mie de cuvinte de-ale mele. Frumusetea unui fulg de nea nu-i asigura perenitatea decat in sufletul celui ce a vazut-o, nu in palma care l-a prins sau pe ogorul pe care l-a protejat de frig.
Stiu filmul, vazut de prea multe ori….in varianta extended chiar. Am tacut mereu asupra acestui film, pt ca…e din alt film,ca sa zic asa. E din alta gama, din alta parte… Da, am vazut filmul, stiu scena. In multe locuri, e un film-mesaj pt cei care stiu…
*******
Occidentul…Cind au schimbat raportul fata de imaginar. Cind au schimbat raportul fata de sacru. Cind au schimbat raportul fata de dualitatea continenta trup-suflet. Cind au inceput sa faca sex oricind, cu oricine, oricum…
Cam atunci s-au pierdut. Sunt citeva categorii care se cauta, dar nu se gasesc. Parte ca nu stiu cum sa caute sau unde, parte pt ca nu sunt lasati. Dar marea majoritate nu cauta, pt ca au ochii orbi.
Occidentul, UE…. „Eu am trait viitorul vostru” – Vladimir Bukovscky
Am citit recent Tozgrec. Chiar m-ar interesa ce idei, sentimente si imagini ar naste in tine cartea asta.
Nu stiu daca iti place de Culianu cat imi place mie (chestie de potrivire in anumite aspecte importante, fara sa ma impaunez obraznic, bineinteles) dar poate merita efortul sa citesti „romanul” de mai sus.
Ideal de citit macar dupa „Eros si magie in renastere” si „Arborele gnozei” dar m-ar bucura daca ai citi romanul si fara sa fi citit cele doua studii amintite.
Contributia real pozitiva a Occidentului…Nu stiu ce sa zic. Ce as putea insa sa ridic ca si intrebare sau problematica este daca putem vorbi de o realitate pozitiva sau de o contributie – privind acum doar la radacini si la esente. Cind tu, ca Occident (simplific in mod voit si brutal) esti cam disparut de pe fata pamintului, pt ca asa a fost istoria si barbarii de toate neamurile au sters orice urma de civilizatie, cultura, politica si viata economica in ciuda impotrivirii demente a unui imperiu roman cadaveric (chiar si atunci cind pareau ca le integreaza,maimutarindu-se) si un Bizant stralucitor pe atunci reinjecteaza in tine periodic (pe o ruta seculara) cultura, economie, politica mai ales, constiinta, cind lupta sa te recucereasca (ma refer aici la inima din care va porni Occidentul ca structura politica si la emulatie – Italia, plus Balcanii) spre a te repune pe o orbita a civilizatiei – si punctez aici cel putin perioada marilor imparati bizantini de felul lui Justinian sau Vasile al II-lea Macedoneanul, cind supravietuiesti sute de ani numai datorita interventiilor sau sprijinului adeseori providential venit din Rasarit, pina sa te poti inscauna, ridica, pina sa poti face ramuri politico-religioase in toata Europa Occidentala medievala, pina sa poti capata contur si stabilitate si glorie, cind tu – ca Occident, deci – faci cel putin (cel putin!) doua acte egale cu crima istorica (a patra cruciada si 1453) prin care iti dobori si ucizi izvorul, cind tu te aliezi cu Islamul (ca si azi), cind insasi Renasterea ta se datoreaza in multe aspecte si in mare masura caderii Bizantului care n-a voit,iata, sa moara de tot si cu ultimul zvicnet te-a indemnat sa Renasti (si nu voi aminti aici nici pe departe uriasa si subtila insemnatate a Renasterii pt tot Apusul Occidental), cind ai furat simboluri ce nu iti apartin, maimutarindu-le si folosindu-le cu gravitate,cind ai furat icoane si altare, cind ai furat insasi ideea de autoritate si legitimitate politica, religioasa si de primat, transferind-o mecanic dintr-o lume intr-alta, fara a cuprinde insa si edificiul complex si subtil, milenar, pe care acestea stateau,cind ai rupt cu stiinta legaturile Pamintului cu Cerul, raminind cu buna stiinta autarhic stapin asupra terestrului si a tuturor ce vietuiesc pe dinsul,cind ai facut toate astea din ura, lacomie, dorinta dureroasa de putere universala,dar mai ales dintr-un acut complex de inferioritate si dintr-un indemn fratricid intrinsec acestora de mai sus,atunci, tu, Occident, chiar…ce contributie real pozitiva ai avut sau ai? N-ai Dumnezeu si atunci, orice plus imaginabil care ar putea fi pus in dreptul tau pe tabelul istoriei, se transforma in colb…
Da, cred ca exista adevaruri in ce zici tu aici. Si da, ai simplificat brutal.
O sa mai scriu o data ce am scris undeva mai sus: reductionismul simplifica deciziile dar submineaza intelegerea completa a realitatii. Briciul lui Ockham este o unealta de o valoare inestimabila dar folosit neglijent ne taie uneori degetele mentale, ca sa nu vorbesc de aripile sufletului.
(chiar si printre „barbarii de toate neamurile au sters orice urma de civilizatie, cultura, politica si viata economica” au fost regi si regate de profunzime si frumusete spirituala impresionante in plin „dark age”)
Si pe mine ma dor toate crimele Occidentului si toate semintele rele pe care le-au imprastiat si le imprastie peste tot. Spre tristetea mea insa, eu nu prea am exemple de regate, republici sau imperii la care balanta bine/rau produse sa fie net in favoarea binelui. (regatul tibetan este exceptia care confirma regula iar statele mici si cu existenta de scurta durata nu se incadreaza real in subiectul discutiei). Din istorie nici unei comunitati umane nu cred ca putem face amestecuri omogene. Poate stiu prea putina istorie si atunci gresesc. Sau am valorile perturbate si iar gresesc.
Iar despre „fotografia” momentului actual si perspectivele nu prea placute mi-am expus destule pareri.
Si despre ce mostenim si ce putem invata de la oricine, de asemenea.
😀 Well,well, you are right…numa’ ca, din fericire, eu nu trebuie sa iau nici o decizie referitoare la subeictul/subiectele in cauza! 🙂 Deciziile le aia care nici macar nu simplifica, pen’ ca n-au ce. 😀
________________________________
Cind copiii libienilor sunt diferiti de cei ai norvegienilor, americanilor, francezilor, italienilor, etc. http://www.kavkazcenter.com/eng/content/2011/08/09/14928.shtml