Ce mai au de facut de acum polonezii? Sa isi adune tot ce au, pt lupta ce vine. Sa se inroleze. Sa isi trimita jumatate de armata la granita cu Rusia si cealalata jumatate la granita cu Germania. Sa isi anihileze elementele ce i-au tradat, cei care nu sunt de fapt polonezi, pe cei din serviciile secrete proprii si din ministerele apararii si de interne care au facut si fac jocul lui Tusk, Putin, etc.Sa nu se bazeze pe NATO si SUA. Pt ca esentele pt care vor fi abandonati sunt multiple: economice, principiale, dar mai ales pt faptul ca sunt crestini. Mai catolici in adevar decit Vaticanul insusi. Care Vatican nu ii va proteja, decit (cel mult) formal si declarativ. A! Si musai sa isi mute odata capitala aia de acolo unde se incapatineaza sa o reconstruiasca mereu. Fiinta patriei si a poporului lor sunt importante, nu o locatie de oras imposibil de aparat militar si economic. Si sa mai faca ceva: sa le aduca mereu aminte rusilor ca ii pot oricind copia si ei. Si aici nu ma refer la rusi ca si popor, crestin si el si inca, mai mult, ortodox.Ci la cei ce ii asupresc si pe rusi, ca popor.
In ce priveste aliatii formali ai Poloniei…astia au distrus Yugoslavia si mai ales Serbia, pe ultimii gratuit si murdar, doar pt ca nu s-au supus. Ca si polonezii. Doar pt ca erau crestini neinduplecati. Ca si polonezii. Doar pt ca isi iubesc demential tara, pamintul, vatra, femeile si copiii si chiar si presedintele. Ca si polonezii… Doar pt ca in istorie sarbii au fost mereu si mereu martiri. Ca si polonezii…
Cu sufletul la Cer si cu pacea in suflet, dar cu mintea treaza si cu arma pe umar. Doar asa se mai poate salva Polonia.
Noua, caracterul poporului roman, molatec, delasator si inconstient – ne va asigura pacea. O pace a mizeriei. Chiar si pacea sociala. Pt ca la noi chiar si crestinismul a devenit (atunci cind nu e eminamente ecumenic) o chestiune relativa si fezabila doar la paradele politicienilor si/sau inaltelor fete bisericesti.
La polonezi, cetateanul stie de ce traieste si de ce moare. Sau pt ce… La noi, cetateanul similar nu stie nici de ce traieste, nici cum si-ar da orice si ar vinde pe oricine ca sa nu moara… Iluzie si asta, intrucit nu il vrea nimeni mort, ci viu, dar sclav, de biruri degraba platitor, cuminte votant aparent, indreptindu-se rapid spre stadiul de nevertebrata.
Parerea mea…vorba lu’ Nea Nicu…
Vorbind cu un grup format din oameni de afaceri si medici polonezi acum vreo 10 zile m-a impresionat ancorarea lor in realitatea politica si sociala. Adica nimeni din grup nu a comentat despre cele intamplate cu varfurile politico-militare ale Poloniei, cu vorbele specifice multor romani, cum ca: „nu ma intereseaza, oricum toti sunt o apa si un pamant”. Si, desi nu am intalnit polonezi care sa nu se duca duminica la biserica indiferent ca sunt acasa, la congrese, in vacanta etc, nici nu i-am auzit spunand ca va fi „ce o vrea Dumnezeu”.
Poate pt ca tot Cel de Sus le-a dat intelepciunea ca „singurul mod de a prevedea viitorul este sa-l creezi”?
In seara cu discutia, mi s-a pus un nod in gat privindu-i cum dansau cu toata fiinta si cum ii ridicau pe toti de la mese pe „I will survive”… 🙂
Adevarat. Au supravietuit si vor supravietui. Insa le trebuie lideri de felul recent plecatului Presedinte. Intr-un sens anume, sarbii si polonezii fac cinste conceptului vechi de Europa, fiind japonezii Europei… In ce priveste viitorul, il poti crea, il poti insa si prevedea fara a-l crea neaparat. Cert ramine faptul ca viitorul trebuie aparat prin apararea prezentului de destructurare. Iar cum Batalia e in toi, zica cine ce-o zice, it’s time to rise up…
http://dreapta.net/res_422_Scrisoare-a-disidentilor-rusi-dupa-dezastrul-de-la-Smolensk-.aspx
Trist pentru Polonia atat ca situatie obiectiva cat si privind subiectivitatea liderilor lor si imbucurator ca vocile care striga adevaruri nu tac nici intr-o Rusie lasata de toti in seama noii boierimi feudale „postmoderne”.
http://www.kavkazcenter.com/eng/content/2011/09/27/15196.shtml
Europa…
Merita meditat la ce inseamna cu adevarat acest cuvant. Un start bun e imaginea inchegata de Lucian Boia in “Occidentul. O interpretare istorica”. Merita citita, acum mai mult decat altadata. Luciditatea, alt cuvant bun. Nu ajunge o viata sa meditezi la el. Un european bun sau un bun european are sanse sa ramana un Om bun daca isi intelege sensul. Si apara valorile cristalizate in acest spatiu prin atatea valmaseaguri ale istoriei. Nu impotriva celorlalti ci pentru un dialog sincer cu ei si pentru construirea unei lumi respirabile. Fara demagogii zornaitoare. Impreuna, fara stirbirea identitatilor ci pentru imbinarea lor intr-un dans comun frumos. Religia este strans legata de natura umana si, odata cu ea, participa atat la bine cat si la rau. Este cel mai puternic catalizator. Dar nu are specificitatea unei enzime. Nu dirijeaza reactia interna a unui om si cu atat mai putin a unui popor spre un singur rezultat. Fara luciditate este oarba. La fel cu aproape toate marile forte ce salasluiesc in om.
Am divagat… Stima si admiratie pentru polonezi si pentru orice popor ce reuseste sa iasa cu capul sus din perioadele de negura ale istoriei! Si compasiune pentru celelalte…
Da, Lucian Boia scrie intr-un fel rar intilnit, lucid si informat si gindit… Da, Europa a fost ceva, s-a intentionat sa se ajunga la altceva si a ajuns ceva greu definibil. Si care nu pare a avea un viitor practic, un colos cu picioare de nisip…nici macar de lut. Un imperiu fara conducere vizibila, care sa poata fi denominata, fara armata si fara limba si taxe unice, nu are cum supravietui. Europa trebuie reinventata sau ii vom gasi noi atribute, in premiera… SI cel mai pregnant, ce mai poate fi azi Europa, cea atit de anti (sa in cel mai bun caz indiferent) crestina.
In ce priveste dialogul, de acord, dar uneori pur si simplu nu e posibil. Asa cum nu este acum cel dintre Basescu/Boc/Blaga/Videanu/Udrea/etc si popor sau macar cu restul clasei politice – si aia ruginita si corupta pina in varf.
Religia este substanta reala, e structuranta. E mult mai mult decit o simpla enzima. Si poarta in sine o luciditate intrinseca unica, pe care , abandonindu-o, orice alta atitudine, stiinta sau filozofie, sunt oarbe…
eu ma refer la Europa Maxima. cea spirituala. la principiile dezvoltate aici. cand am spus ca omenirea nu a ajuns la maturitate am subanteles orice comunitate gen popor si continent, inclusiv… iar in privinta religiei, ce sa zic… n-ai fost atent: am zis ca NU e enzima, ci catalizator… Te invidiez. Esti un credincios, adica unul din motoarele societatii si ale istoriei. Voi incerca sa intervin mai rar. Vorba unuia din ultimele „dileme vechi”: „Cei care cred ca stiu totul ne calca pe nervi pe noi, care stim intr-adevar totul” Harold Coffin.
PS: Si n-am insinuat deloc abandonarea religiei. Nu poti abandona ceva ce face parte din natura umana. Eu doar militez pentru evolutia care foloseste TOATE partile naturii umane si TOATE caile ei de comunicare cu TOT ce e in afara ei. Eu militez pentru dansul armoniei si cautarii CELORLALTE fiinte cu care impartim existenta si cu atat mai mult nu-L pot exclude din acest dans si din aceasta cautare pe Dumnezeu. Mai vorbim. Cu bine, prietene!
🙂 Mmmm, n-as fi de acord sa intervii mai rar. Esti o minte educata si o existenta lucida … sau cel putin asa imi pare mie. Eu?! Credincios , da. Daca definim asta ca fiind „cel care crede”. Care crede activ si stiind ca i se intimpla asta. Ca stiu eu totul? Atunci ce as mai cauta aici? Atita umor nu am… as fi plecat demult sa stau in pace undeva. Ca omenirea nu a ajuns la maturitate? Cum ai defini acea ipotetica maturitate, avind in vedere ca si noi parte a omenirii suntem si gindim, citim omenirea si judecam dinauntrul ei, de la nivelul ei?! Religia? Ca motiv general ? Daca e ca motiv general si luam totul ca religii (istoria religiilor, sociologia religiilor, etc) – atunci da… e ca tine. Dar daca in asumatele mele „limite” 🙂 ne-am referi la religia crestina, atunci as zice altfel: nu e catalizator, nu, e insasi viata, e felul in care deschid ochii asupra lumii, asupra omenirii, asupra Divinitatii, asupra Cerului, asupra mea insumi; e singura limba pe care o stiu si cred ca ramine singura pe care VREAU sa o stiu, si asta nu din ignoranta, ci din dragoste! Si din nadejde si din pace… Si nu stiu daca as spune ca religia face parte din natura umana, si marxistii spuneau asta, in mod evident luptind impotriva acestei parti a naturii umane…Mie imi zic altfel: natura umana trebuie sa creasca din , spre si prin crestinism.
Altfel….da, viziunea holistica enuntata de tine e probabil singura viziune corecta. Ai zis bine „dansul armoniei”. Dar (cum zici tu, mai vorbim) mindria aceasta a includerii sau nu a Lui in „dans” si in armonie s-ar putea sa fie o bresa, aparent inofensiva,dar… Pt ca vezi tu, pina si faptul ca putem sa Il includem in „dansurile” noastre este tot pt ca El ne da voie…
De aceea zic, singura relatie cu adevarat transcendenta e dragostea…
Europa Maxima? Un vis mai vechi. Cindva posibil de visat. Acum riscant de abordat. Care Europa?! Cea in curs de islamizare fortata? 🙂
M-as risca intr-o afirmatie ciudata: europenii, Occidentul acesta mare, si-a riscat si pierdut visul si dreptul de a visa atunci cind au atacat si distrus Constantinopolul…
„Instrumentul s-a desprins de corpurile politice naţionale. Construcţia artificială a căpătat o viaţă proprie. “Europa” s-a cristalizat într-o Idee înzestrată cu o legitimitate superioară tuturor celorlalte. Europenii s-au văzut prinşi într-o “finalitate fără scop” care nu mai avea sens politic şi al cărui singur viitor era o extindere nedefinită, despre care nimeni nu mai ştia nici unde şi nici cum ar putea fi oprită.“ — Jean Sévillia
Multumesc pentru incredere si invitatie. Probabil ca nici nu ma voi putea abtine sa intervin. Pentru ca imi place cum simti si gandesti. Citatul nu s-a vrut deloc o jignire si cred ca nici n-ai luat-o ca atare, ci o intepatura ca de la necredincios la credincios. Invidie, cum spuneam. Viziunea mea are multe elemente din crestinism, mai ales din cel ortodox. Si ader structural din toata inima la „daca DRAGOSTE nu e, nimic nu e”. Cum tot structural nu pot fi „cel care crede” ci „cel care cauta”. Si care incearca sa traiasca in conformitate cu propria natura si propria viziune (pentru ca nu poate fi numita crez). Evoluand, dupa puteri si cat imi permite lenea, spectrul de calitati si defecte si viata. Eu pun intrebari si navighez apoi pe valurile raspunsurilor. Tu si cu mine suntem in fapt de aceasi parte a baricadei dar nu are rost sa ne impacam viziunile (la tine se poate numi crez, intr-o buna masura…). Este suficient sa avem deschiderea care sa permita o imbogatire reciproca. Sa „dansam” un dans frumos.
(apropo de dans, stiu ca un zeu care poate fi atras in ceva fara voia lui nu e Dumnezeu, oricat ar fi de puternic. Dar pot sa-L caut, nu? si pot dansa si „condus”, uneori…nu? Mandrie am, bineinteles, ca doar orgoliul este inradacinat serios in mostenirea de mamifer de haita si nu ma pot lauda ca mi-am depasit conditionarile chiar in halul asta. Dar nu in relatia cu Dumnezeu. Incerc sa fiu demn si aici, e-adevarat, dar nu mandru. Poate cu mici scapari, hi, hi, hi…-zise dracusorul de pe umarul nr.2)
Ca sa nu mai o lungim cu Europa. Sunt de acord cu ce ai spus tu dar incearca sa tii cont de ce am vrut de fapt sa spun eu. (inca o data, nu la imperiu ma refeream eu si nici la idei abstracte ci la ce a adus in plus si specific Europa pe harta spirituala a lumii si care de se va sterge nu va fi bine).
Iar despre cruzime voiam sa spun doar ca asiaticii, in general, (sa lasam India si Tibetul putin deoparte), sunt ceva mai cruzi decat restul. Asa, empiric vorbind. In rest, cruzimea fiintelor umane este enorma, intr-adevar, pe toate meridianele, iar spoiala de umanitate subtire si fragila si usor perisabila fara conservanti puternici.
Si cu islamizarea, mi-ai placut. In sensul rasu-plansu masochist al perspectivelor generale ale acestui secol. Apropo, ai citit articolul ala din dilema veche despre religie si demografie de Madalina Schiopu? Putin simplificator, intr-adevar, dar nostim de citit.
Viitorul pe termen mediu nu e prea roz, nici la noi nici aiurea. Dar pana ce timpul nu se va opri, speranta nu moare. (si nici durerea, bineinteles…)
Cu maturitatea voi face si eu ca Sf. Augustin sau Pascal, nu mai stiu care s-a fofilat asa : daca nu ma intrebi ce e, stiu, daca ma intrebi, nu mai stiu. (hai ca stii la ce m-am referit cand am zis maturitate, sau, vorba lu’ Nastratin Hogea, daca nu stii, n-are rost sa-ti mai spun).
O saptamana buna tuturor!
http://deliachiriac.wordpress.com/2010/05/16/japonia-o-stare-de-spirit/
Da! Un argument frumos! Si zdrobitor. Daca nu as fi bolnav de luciditate as pleca ochii si mi-as retrage cuvintele despre cruzime. Dar sunt atat de trecut prin perceptia multifatetata a realitatii si prin satoriuri de tot felul incat trebuie sa recunosc ca, dupa intelegerea-simtire instantanee (or whatever you like) a mesajului deliei, a urmat inevitabil incadrarea sa in spatiul cu dimensiuni nenumarate si dinamica neobosita al viziunii-simtirii-constientei mele. In care pot admira pana si frumusetea demersului diavolului, (in stil Reverte-„clubul dumas”), dar nu pana la capat. Pentru ca nu pot confunda dragostea cu estetica. Cuvintele cheie japoneze sunt finete, cizelare, perfectiune, esentializare. Si, bineinteles, ele nu lipsesc dintre idealurile mele. Dar nu valoreaza nimic fara inima care se zdrobeste de grija sortii eterne a celuilalt, a fratelui, a oricui… Armonia de care vorbeam eu este idealul („holistic”, daca iti place cuvantul) luminii orbitoare obtinute din impreunarea spectrului tuturor „virtutilor” (orice cuvant este sarac, da’ntelegeti voi), fara a lasa vreuna pe afara. Mai ales regina lor (pentru mine si, din cate spuneai, si pentru tine) – dragostea.
acum, dimineata, cand concretul ne obliga sa-l luam in seama, voi simpatiza si eu cu teza elegant sustinuta de tine si Delia si voi spune apasat ca da, admiratia si dorinta de a invata si de a-i urma pe japonezi ar fi deosebit de fertila pentru romani, pentru ca ei au excelat in masa in virtutile pe care „ai nostri” le-au cam lasat balta: rigoare, seriozitate, cultul muncii, eleganta, finete, respect, patriotism si nu in ultimul rand onoare.
japonezii europei..:), zau ca am avea mare nevoie de ei.
Fie si numai pentru ca Japonezii, cei adevarati, si-au facut un tel din a construi tot timpul tara si viitorul lor. din a nu lasa nimic sa se iroseasca, nici un metru de nisip. din a indura fara o lacrima, privind inainte. Am fost martora la o conferinta unde un lector american (deplasat, dupa parerea mea), in tara la ei, le-a explicat insistent japonezilor cum nu stiau ce e apa, sapunul si electricitatea pana nu au fost sub ocupatie americana si nu i-a culturalizat McArthur…. eu am fost jenata, dar pe fata japonezilor nu s-a clintit un muschi. Dar cand si-au expus propriile lucrari, realizate cu migala si constiinta japoneze, a fost clar ca acum nu ar avea ce sa invete de la nici un McArthur.
Pentru ca in Japonia au ramas putine castele de samurai de vizitat, caci erau construite multe din lemn, dar e clar ca spiritul Bushido inca mai dainuie….iar ei preiau din capitalism si „cultura occidentala” fix cat cred ca le face bine natiunii lor…
Tocmai de aia au rezistat japonezii, spiritul samuraiului si Bushido. Tocmai pt ca aveau castelele din lemn. In Europa, castelele erau mari ,puternice, din piatra masiva. Asa ca, ce nevoie mai era de cavaleri si de spiritul acestora?! De aia au si putut, linistiti, sa dispara… 🙂
toti avem nevoie sa preluam de la altii ceea ce ne face bine. Si sa oferim ceea ce le face bine altora. Nu exista solutii absolute. Nici macar din partea unor „superpopoare” gen China si India. Nici continente intregi, nici omenirea intreaga nu are solutia perfecta pentru ea insasi deoarece asa ceva nu exista. Formam un supersistem cu evolutie organica si fiecare microelement al sistemului – persoana umana – are o complexitate intrinseca ce tinde spre infinit. Istoria si cunoasterea empirica ne sugereaza ca persoanele se pot maturiza. Rar, dar se poate. Omenirea n-a facut-o inca dar probabil n-a trait suficient ca sa o faca (sper sa fie asta explicatia). Pana atunci am face bine sa incercam fiecare sa traim o viata de om si nu doar una de mamifer vorbitor si sociabil. Oricum, chiar si cei din grupul de 1%”cei mai oameni” nu reusesc asta mai mult de 10% din timp – si mult sub 10% din decizii. (nu discut de cazurile de 1 la milion, ca deja sunt ininteligibili). Altfel istoria se va tot repeta, daca nu in forma, atunci in fond… Succes!
de ce am batut campii (aparent) in comentariile mele? Pentru ca impotriva manipularii si capcanelor devierii sentimentelor, bune in principiu, gen patriotism si credinta in Dumnezeu, numai maturitatea si luciditatea ajuta cu adevarat. Lipsa acestora au facut asa de simple: razboiul dintre statele Jugoslaviei si destramarea acesteia, crimele de razboi dinspre toate partile implicate, lipsa de reactie internationala adecvata fata de precedentul creat de atacul NATO asupra Serbiei fara macar o rezolutie a consiliului de securitate, invadarea Iraqului cu aprobarea poporului american si nu numai, etcetera etcetera… Valorile occidentului european pe care le aminteam la un moment dat formeaza unul din putinele vaccinuri impotriva denaturarii unor idealuri si sentimente si subjugarii lor nenumaratelor interese ce se lupta peste, printre si prin noi. Un vaccin cu efect cam slab in masa din pacate, dupa cum o demonstreaza succesul sofismelor care au dus la interzicerea construirii moscheilor in Elvetia si portului valului musulman in Belgia (urmeaza Franta samd). Dar vorba lui Lincoln, parca, (citat aproximativ):”poti pacali uneori pe toata lumea, poti pacali tot timpul pe unii dar nu ii poti pacali tot timpul pe toti”. Razboiul este ultima, dar chiar ultima solutie care merita folosita…
Si apropo de japonezi, sunt tot atat de cruzi pe cat sunt de civilizati. Asa ca prefer in continuare sa fiu la periferia Europei decat in Asia (poate cu exceptia Tibetului – daca ar fi liber). Macar cat timp nu regreseaza si occidentul in faze anterioare de maturizare. Oricum, eu asta incerc sa apar – evolutia pe baza traditiilor si nu animalitatea ritualica mascata in traditii.
Cruzimea e un factor relativ. Ceea ce tu numesti cruzime, ei – japonezii nu o numesc astfel. Ceea ce eu numesc cruzime, nu vei numi tu cruzime. Nu ai cum sa nu preferi Europa. Vestea proasta e ca Occidentul regreseaza si nu de ieri, de azi. Vrei dovezi de care nu stiai? Vrei sa vezi cruzime pagina?! Viziteaza Yugoslavia. Sau macar citeste aici, day-by-day: http://www.sorinbogdan.ro 🙂 Enjoy!
… 🙂 „Dar mai presus de toate, este dragostea”….estetica o vad doar ca pe o parte a dragostei, la fel si perfectiunea. Mihai spunea de „intelegerea-simtire instantanee”, si ii multumesc, insa nu ar fi putut percepe astfel daca nu ar fi avut deja o abordare holistica a dragostei. Pentru ca intregul mesaj transmite, dincolo de estetica, dragostea pura. Nu e posibil sa cauti perfectiunea fara pasiune, iar pasiunea adevarata nu exista fara dragoste. Crestina, pagana, europeana, asiatica, nu cred sa existe astfel de delimitari. E DRAGOSTE si atat. Iar ceea ce preluam de la alte culturi este inutil si fortat cat timp nu ni se integreaza fiintei noastre spirituale, nu ne ajuta sa evoluam si sa implinim armonia aceea demult visata. DRAGOSTEA, insa, inseamna sa lupti insa pana la ultima scanteie de viata pentru ceea ce iubesti cu adevarat…
O precizare, privind comentariile mele anterioare. Cand am pus „etichete” unui popor sau unui grup de popoare nu am vrut sa dau nici cea mai mica tenta de absolut afirmatiilor mele. Cred ca exista „profiluri psihologice” sau mental-spirituale ale popoarelor dar ele nu se pot referi decat la tendinte , la „aplecari” ale comunitatilor intr-o directie sau alta. Atat calitatile cat si defectele sunt prezente peste tot iar in ceea ce priveste natura umana ceea ce aseamana oricare doi oameni este mult mai mult decat ceea ce ii diferentieaza. Dar, avand in vedere complexitatea fiintei umane, sunt diferente care conteaza foarte mult in destinul personal si cel colectiv. Popoarele au in sanul lor persoane din toata gama de posibilitati umane. In proportii diferite, e adevarat. In plus, istoria reala a unui popor, traditia lui mentala si spirituala, tipul de civilizatie construit de-a lungul timpului istoric, „selectia” istorica si culturala il diferentieaza mai mult sau mai putin de altele. Natura umana pe care toti o impartasim ne pune inevitabil in relatie unul cu celalalt si pe fiecare cu perfectiunea, absolutul, sacrul, Dumnezeu. Constelatia interioara cu nenumarate variante, dinamica diferita si nu in ultimul rand alegerile ne fac diferiti. Dinamica relatiilor dintre noi, dintre noi si mediu, dintre noi si cerul de deasupra noastra duc la diferente intre comunitati. Dragostea este pretutindeni parte a sublimei ecuatii numite existenta umana. Nu am vrut sa fiu jignitor fata de vre-un popor. Clasificam si caracterizam pentru ca asa ne „coerentizam” mai usor. Ne precizam noua insine liniile directoare a personalitatii proprii si dinamicii acesteia. Un popor sau o comunitate nu poate fi „caracterizata” (pentru a nu folosi „judecata”, cu al sau sens „absolutizant) ca o persoana umana. Folosim termeni din „caracterizarile”individuale pentru ca astea le stim si pentru ca popoarele sunt formate din oameni. Dar finalmente, consider ca orice popor si orice comunitate genereaza esentialmente partea cea mai complexa si subtila a mediului exterior al unei persoane. Pentru ca, pentru mine, (si nu fac din asta o afirmatie absoluta pentru ca, am mai spus, sunt structural un cautator si nu un credincios si sunt mereu constient de mai multe „variante” ale „adevarului posibil”, pe langa cea la care ader sufleteste) fiecare persoana umana are valoare infinita si soarta ei ma intereseaza, in totalitatea ei. Iar speranta mea este ca fiecare om are sansa dezvoltarii si evolutiei si relatiei cu ceilalti, cu sacrul si Divinitatea, in ciuda diferentelor „mediului exterior”, cu tot cu ce poate insemna el.
Incep sa se trezeasca polonezii si sa incerce sa se apere: http://www.kavkazcenter.com/eng/content/2011/06/06/14458.shtml
Treji sunt ei demult…acum incepe sa se vada…