close

Ieri, de Sf. Maria (Adormirea Maicii Domnului) mi-am impartasit prima data fiul, intr-o foarte veche bisericuta crescuta chiar pe malul Oltului, intr-o lunca ce aminteste de Delta, cu umbra, pasari si pace…

2 comentarii

  1. Hello again!
    Te-am vazut ieri la canal D. Inteligente interventiile dar am o mica obiectie: ce era cu atitudinea aceea putin cam severo-flegmatica pe care o expuneai? A fost o exceptie, nu-ti convine sa participi la emisiuni de felul asta sau asa iti place sa „evoluezi” in public. pentru ca, dupa cum si ce scrii, in particular cred ca esti destul de incantator?!
    Si apropo de particular, legat de programul tau care inteleg ca e super-aglomerat, mi-as permite un mic sfat: oricat de greu ar fi, merita sa mai scazi din timpul „activitatilor” si sa-l cresti pe cel petrecut cu prietenii. Si aici nu ma refer la cei virtuali, astia de te comentam pe bloguri, ci la cei reali, vii si dragi sufletului tau. Pentru ca nu am intalnit, in viata, literatura si istorie, oameni care sa reziste coroziunii psiho-socio-spirituale cand au supralicitat cu „activitatea”. Si ar fi pacat! Parerea mea…
    Sa-ti traiasca sanatos si fericit micul crestin!

  2. Hello again!

    Nu pot spune ca mi-a facut mare placere sa particip, mai ales ca s-a insistat masiv si ca desi subiectul era generos, intentia de jugulare tematica a fost evidenta. Nici personajele participante nu erau dragalasenia intruchipata and so on.

    In public… in public desoeri cei ce ma stiu in private nu ma recunosc…. Atitudinea sociala vine si din atitudinea profesionala, etc. Dar si din fire. It’s part of me.

    Nu mai am timp sa petrec cu prietenii, cel putin deocamdata. Desi atmosfera de celula a camerelor de garda si a spitalelor in general incepe sa devina apasatoare. Apoi, prietenii putini sunt, putini au si ramas….

    Domnul cu mila…. 🙂

Leave a Response