SI daca ce se intimpla in strada e inca un act al unei piese ce se joaca ardent,dar al carei final nu il stiu decit Regizorii? Daca insasi puterea, prin pasivitatea stranie, aproape incurajatoare (acoperita convenabil de o imagine in fata publicului de frica, timiditate, etc in fata protestelor), indeamna pasii opiniei si constiintei publice spre a „alege” ceva ce nu a mai fost pina acum in Romania? Daca se pregateste terenul pt cedarea in fata eurocentrismului atit de dorit la Bruxelles? Asta s-ar potrivi cu insistenta vehementa a lui Basescu pt Statele Unite ale Europei.
Sau daca, facindu-se subtil jocurile incit sa ramina drept idee centrala a protestelor opozitia si refuzul viscerale ale populatiei la intreaga clasa politica constituita ca atare si vizibila pe scena publica (clasa politica partasa la plan si asigurata deplin, de altfel), sa se indrepte spre un totalitarism fie el tehnocrat (gen Isarescu sau mai stiu eu cine, alaturi de vreo ceata de „tineri neprihaniti” din timp pregatiti), fie de orice alta natura va puteti inchipui?
Basescu, daca va pleca, pleaca pt ca vrea el, pleaca executind ordinele si planurile carora le-a fost slujitor fidel o viata, pleaca fiind sigur ca lui si alor lui nu li se intimpla nimic (familiei si apropiatilor, nu partenerilor politici). Iar daca ramine, ramine executind ordinele si planurile externe. Trist e ca Tara e in arenda si va ramine asa…
Puterea joaca deja, dupa parerea mea, la doua miini. Joaca pe cartea lor clasica si joaca antisistem in acelasi timp. Ei vor cistiga oricum. Trebuie uneori o privire agera si detasare de febra zilei, pt a vedea orizontul corect.
Desigur, si opozitia joaca in aceeasi barca si in aceeasi hora si pe aceeasi melodie. Definitiv.
