„Simplul fapt al incheierii unei aliante intre Germania si Rusia ar insemna inevitabilitatea unui viitor razboi, cu un final decis dinainte. Un asemenea razboi ar insemna sfirsitul Germaniei.” Adolf Hitler – Mein Kampf, partea 2, cap. XIV
A vazut asta cind era in puscarie, cind era nimeni. Cind a ajuns la putere, cu fundamental ajutor rusesc, a uitat de propria profetie. Si a semnat un pact de alianta cu Rusia, Ribbentrop-Molotov. Si a distrus Germania. Si s-a sinucis. Practic.
Faza haioasa este ca nu numai ca istoria are o ironie a repetitiei,dar si ca nimeni nu e atenta la helicoidul acesteia. Recenta (ei, nu chiar recenta, de fapt…) prietenie, aliante si tratate semnate de Merkel cu presedintele rus, pupaturi si tot tacimul – arata ca Angela nu citeste carti si,daca le citeste, nu pricepe. Arata ca politicienii si serviciile speciale germane au pastrat aceeasi obtuzitate din anii ’30-’40. Arata ca in elite, intelectualitatea germana e plecata in concediu cu mintea sau dusa cu pluta la propriu. Chit ca Merkel vorbeste fluent rusa, chit ca are o istorie de o viata de colaborare strinsa cu rusii, nu ii intelege. Ceilalti, nici atit. Ce nu inteleg ei e ca rusii nu renunta. Si nu uita. Si ca isi lasa telurile, principiile, frustrarile, ura, orgoliile, idealurile – mostenire aproape genetica, din generatie in generatie. Si ca fac planuri pe minim 50 de ani, daca nu pe 100. Si se asigura ca fiecare generatie macar incearca sa le duca la indeplinire. Lenin n-a murit. Nici el, nici idealurile lui. E venerat. Cine crede altfel, e liber sa o faca, dar va plinge.
E mult de spus. Dar Germania va trebui sa fie atenta la propria existenta si sa o lase mai usor cu noul imperialism economic care ii fascineaza de citiva ani, e ca si cum au descoperit o noua jucarie si acum nu se mai desprind de ea. Si sa lase deoparte si frustrarea istorica a lipsei coloniilor, frustrare pe care incearca sa o implineasca tot in vremea din urma. N-au nevoie de ele. Desi se amagesc ca au. Nu le trebuie Grecia, nu le trebuie Iugoslavia, nu le trebuie Spania, in nici un caz Polonia, etc. Nu le trebuie decit Germania. Asa cum e ea acum. Nu le trebuie nici macar complexul cumplit de culpabilitate provenit din al doilea razboi mondial. Plus ca mai au de invatat ceva: stiu sa lupte, dar nu stiu sa cistige victoria.
In ce ne priveste, nemtii nu ne iubesc. Nici n-au de ce. WW I, WW II… Rusii nu ne iubesc. N-au de ce. Sunt nervosi pt scoaterea Ungariei de sub suzeranitatea lui Lenin din 1919, prin infringere armata directa. Le-am naruit atunci visul revolutiei si de extindere mondiala, dimpreuna cu polonezii care i-au facut muci in 1920, linga Varsovia (de aia sunt nervosi constant si pe aia). Sunt nervosi si pt. WW II si pt inca o lunga istorie pe care nu o voi pomeni aici. Ungurii nu ne iubesc nici ei, din acelasi 1919 si din multe care au urmat. Dar macar astia au devenit mai inteligenti: ne cuceresc politic si incearca si economic (vezi batalia pt CNAS, MS, etc – bine ca deocamdata s-au trezit si serviciile noastre si au luat masuri fata de o actiune inceputa acum 3 ani). Deci, pt noi semne bune nu sunt. Dar cui ii pasa?
Revenind: aliantele ruso-germane nu suna bine. N-au tact, n-au ritm, n-au talent, n-au estetica. Zangane… Si infioara.
Partea cea mai proasta e ca nimeni nu mai are fantezie. Devine plictisitor. Tare mi-as dori sa mai vad si constructii noi, sa mai inventeze geo-politicienii si geo-strategii lu’ peste ceva nou…oricit de constrinsi ar fi de geografie si de istorie si istorii. Oare si la extraterestri tot asa o fi?! 🙂