Cind ziceam (vorbit sau scris), acum ceva vreme, incepind cu momentele ce au urmat alegerilor prezidentiale si apoi incepind cu februarie 2010, ca ne indreptam spre dictatura, eram privit cu un scepticism ironic si adesea superior. 🙂 Comentariile de recul oscilau intre dezaprobare majora, incredulitate si mergeau pina la usoara punere sub semnul intrebarii a sanitatii mele mentale. 🙂 Dupa ceva vreme, am tacut, ce sa fac?! Pai,nu?! 🙂
Ei, dragii mosului, ian’ de priviti in jur (nici macar cu foarte multa atentie) si spuneti la moshu’, ce vedeti?! Aud? 🙂 Ca e dictatura in mars dpdv politic, economic, militar, social, ecumenic, etc… nici nu se mai poate pune la indoiala. Dar cel mai rau e ca toate astea instaleaza si se bazeaza pe o dictatura a prostului gust, a relei credinte, a lipsei de valori si de repere, a dezinteresului social, a interesului material mizer si a ocultului medieval… Ori, relaxarea dezamagita ,dar si dezamagitoare a clasei intelectuale (sau , ma rog, pretins intelectuale) nu duce decit la o noua sacrificare a acestei tari si a acestui popor. Cuvinte mari? Nicidecum. Intr-o tara cu asemenea conducatori mici si cu asemenea intelectualitate mica, nici macar cuvintele nu mai pot fi mari.
Deja e tirzior pt a infrunta dictatura. Deja fiara a prins vlaga si a facut muschi. De creier nu are nevoie, ca i se dicteaza ce sa faca din alta parte. Dar tot nu s-a trecut de ceasul al 12-lea. Inca. Ori, disolutia programata a societatii, disolutia luciditatii si a vointei populare, prostirea si manipularea…. nu fac decit sa paralizeze iarasi si iarasi speranta unui viitor firesc.
Toti s-au incordat acum in directia lui Basescu. E prea putin. El, in rautatea lui disperata, nu e decit capul vizibil al hidrei. Si astfel atentia e abatuta de la ceilalti, mii si mii, care pun in functiune dictatura, o sustin si o eficientizeaza. Romani, verzi si vajnici, de-ai nostri. Poate chiar omul de linga tine, draga cititorule. Eu stiu, cunosc, oameni teoretic inteligenti sau foarte inteligenti, culti sau pseudoculti care il slujesc in mod direct, unii il apara efectiv cu arma in mina. Asa cum am mai spus: nimeni nu are curajul nud al luciditatii autodevoratoare. Cum sa accepte o clasa profesionala, un palier social sau un individ ca, atunci cind slujesti un anume fel de stapin, ii semeni?! Si ca il slujesti impotriva alor tai si, desi vei intelege tirziu, impotriva ta insati? Ca nu il poate numi nimeni pe acesta tradator sau javra cita vreme legiuni intregi de ieniceri naimiti fac toate astea posibile, din interes sau frica. La rindul lor tradatori sau javre. Si nu doar pt ca le lipseste viziunea. Dar pt ca isi tin ochii larg inchisi….
Fantomelor care alcatuiesc Guvernul, vagi forme fara macar amintirea miloasa a vreunui continut, nu li se poate cere nimic. Stiu sa execute orbeste si sa fure. Cindva a existat un Guvern care (more or less) a trasat si tinut niste directii, tinindu-i piept si locatarului de la Cotroceni.Acum, totul e atit de palid, ca mi se par de-a dreptul comice, in inutilitatea lor superba si programata, mitingurile si marsurile de protest din Piata Victoriei. In fond, ce gasim acolo? O cladire mare – si aia cu risc seismic crescut. 🙂 Esentele sunt in alta parte. Iar banii, si mai departe…they are gone away…
So, my dear countrymen…ori, ori… 😉
Astfel incit, nimic bun nu asteapta Romania in perioada imediat urmatoare. Totul va deveni doar mai strimt, mai stresant, mai acut…
O sa folosesc prilejul asta, cu voia ‘mneavoastra, pentru a-mi relua argumentatia pe care mi-am mai expus-o disparat in mai multe din discutiile mai vechi.
Dictatura „hidrei” a inceput de mult. Si la instaurarea ei a participat efectiv majoritatea clasei politice romanesti de dupa ’89. Inclusiv guvernul „care i s-a opus lui Basescu”.
Aspectele prezente sunt doar expresia caricaturala a unei parti din „puterea” care face jocurile, rezultat al combinatiei intre pasiunea pentru putere a actualului presedinte si stupizenia tragi-comica a partizanilor lui.
Problema fundamentala e boala de sistem a societatii romanesti.
Tara noastra nu functioneaza ca un sistem viu si coerent. Nu formeaza un organism, cum se intempla in tarile „normale. E o celenterata care se taraste prin noroi. Exista sisteme mai mici sau mai mari care functioneaza si la noi, rod al eforturilor unor oameni adevarati. Dar nu se leaga intre ele.
Psihologia colectiva, treditiile mentale colective sunt bolnave profund si nu de azi de ieri. Partiala insanatosire din secolul 1820-1935 a fost oprita si anulata fara drept de apel.
Majoritatea covarsitoare a romanilor pune interesele personale, egoiste mult inaintea celor ale comunitatii. (la polul opus asiaticilor si departe de incercarile de echilibrul din Occident).
Si avand in vedere ca filozifia colectiva nu ne ajuta, fiecare roman ne purtam efectiv dupa structura, principiile, viziunea si sentimentele personale.
De aceea numarul celor care traiesc drept oameni intre oameni este mult sub masa critica necesara pentru insanatosirea natiunii.
Drept urmare, multe „solutii” nu exista.
Nu facem parte dintr-un imperiu real si civilizat care sa ne poata impune schimbari fundamentale.
Si de la sine nu ne vom ridica decat poate in sute de ani de stat in umbra si alaturea Occidentului. Vom viermui in continuare.
Doar o evolutie tumultoasa a istoriei viitoare ne poate capta intr-un alt destin si forta sa intram pe alta linie de evolutie. Si chiar daca o astfel de evolutie dramatica a istoriei este posibila (nu stiu efectiv cat de probabila), nu stiu daca este cu adevarat de dorit. Eu, sincer, nu pot sa spun decat ca spar ca asemenea zdruncinare sa nu se intample decat daca e singura solutie de evolutie a umanitatii. Altfel….
Zdruncinarea de care vorbesti se va intimpla, e chestie de energie si de cinetica sociala. Dar va fi urit, tare urit…. Pt ca asa-zisa Putere nu e deloc pregatita sa plece sau sa piarda, ci dimpotriva, de aici decurgind pregatirea intensa pt ce vine si persistenta calculata. Deci, prima piatra tare. Idem, poporul sau ce va mai ramine din el, „ajutat” si de cei ce vor sa le ia locul la furat celor de acum, va ajunge pina atunci la disperare. Avind atitudine ireductibila. Deci, iata a doua piatra tare. Si astea doua se vor ciocni… Doar mina divina mai poate indrepta lucrurile intr-o alta directie….
Imi cer scuze pentru ortografia si punctuatia precedentului mesaj, am scris in super viteza!
O completare: din ce am scris nu vreau sa se deduca vre-o justificare a pasivitatii si defetismului. Dimpotriva: avand in vedere ca „natiunea” nu ne ajuta, fiecare om care isi doreste si incearca sa fie OM ar trebui sa uite de temeri, frici si inhibitii sociale inutile si sa isi cladeasca libertatea, sensul si rostul curajos, pas cu pas, incepand cu alegerile personale si cu organizarea pas cu pas, incepand din propria proximitate a cate unui sistem „bun”, functional, acasa, intre prieteni si colegi. Daca aceste subsisteme se vor inchega vreodata intr-un popor demn conteaza mai putin. Nu propovaduiesc revolutia permanenta sau anarhia. Dimpotriva, imi doresc evolutie, creatie, cladire si armonie.
Poate ar trebui sa avem mai des in minte perspectiva eternitatii. INDIFERENT daca vom supravietui etern drept constienta individuala sau nu, sansa de a avea ACUM constienta individuala umana merita folosita pentru a incerca sa traim altfel si sa depasim conditia de simple mamifere, primate sau robotei sociali cu programare cultural-istorica fixa.
Iar perspectiva eternitatii face penibile conditionarile, limitarile si lanturile cauzale in spatele carora ne ascundem justificativ fricile, egoismele, obtuzitatile, dizarmoniile, minciunile, nesinceritatile, rautatile si urateniile.
Hai sa incercam sa iubim, sa fim lucizi, frumosi si inteligenti, severi dar toleranti si intelegatori. Macar putin cate putin, sa nu ametim cumva! Dar sa nu stam si sa tropaim pe loc stramband din nas unii la altii!
Si cine stie, poate iese ceva frumos, bun si adevarat….
Dar daca nu?! 🙂
Pt schimbari reale mai trebuie ceva: hotarire crunta, perseverenta, luciditate cruda si limpezime. Intru credinta. A nu se intelege ideea de martiriu, nu sunt adeptul martirajului de dragul martirajului sau al jertfei inutile. Sunt daor adeptul eficientei constiente de sine.
asteptam mesajul lui Mihai… destul de complex si de complet….
Defetismul nu e o solutie, dupa cum nici eterna revolutie sau schimbare nu e. Iar miscarile dramatice sociale, atunci cand se produc, sunt greu de controlat ca impact, directie si consecinte. Dar fiecare lucru are timpul lui.
Atata doar: nu e de ajuns scanteia, nici evenimentul producator de schimbare. Modificarea modalitatilor si comportamentelor necesita minim 15-20 de ani, atata timp cat directia e mentinuta constanta in acest timp si se intreprind actiuni sustinute de suport al modificarilor dorite.
Nu zic eu, ci cartile si experienta altora. Noi ne-am speriat cand a zis Brucan 20 de ani…..ce optimist era, saracul….
Nu putem spera ca vom fi altfel, in timp scurt si cu politici sociale changabile dupa cum bate vantul 🙂
Uneori e nevoie doar de un om. Providential sau nu, dar e nevoie doar de un om….
desigur ca e nevoie. el e samanta, viziunea, charisma. el poate genera si schimbarea si ii poate imprima directia, dar nu o poate sustine singur si o duce mai departe….. pana si Fiul Omului a avut apostoli…..unii stiuti, altii nu