„The first task of the doctor is therefore political: the struggle against disease must begin with a war against bad government”.
Michel Foucault
Ori,cata vreme doctorii sunt lipsiti complet de constiinta civica necesara constructiei unui activism perpetuu orientat inspre binele pacientilor si al propriei bresle, cata vreme egoismul de doi bani, individualismul de trei parale si interesul de grupuscul de nici un ban fac legea printre doctorii romani (la care adaugam lipsa completa a oricarei viziuni superioare derivate din mercantilismul unei existente minore bazate in mare doar pe papa si pe caca) – nu putem intrezari nici o speranta intru mai bine. Singura actiune pe care, cu nestramutata certitudine, o vor intreprinde doctorii romani va fi aceea de a-si astupa urechile la astfel de cuvinte si a-i executa frenetic si exclude pe cei care indraznesc sa le emita si sa iasa din turma „cea tacuta,dar profitabila”. Amuzant este ca, in slabiciunea lor constitutiva – provenita din faptul ca sunt si ei fii unui popor colonial, instabil si cu apetenta pentru orice forma de sclavagism, isi vor gasi la orice ceas argumente intru apararea modalitatii lor minore de a fiinta.
