Fiului meu … a doua parte

Sonetul CLXXXV

Nu mai hulesc, iubite, aceasta trista tara,

Nici lumea rea si strâmta în care te-ai nascut,

Cum nu urasc tarâna vulgara si avara

Din care pomul mândru zbucni, neîncaput…

Ci lupt s-o scap de viermii ce rod la radacina,

O-nobilez cu soiul unor fiinte noi.

Îti zamislesc amante cu suflet de lumina,

Îti plasmuiesc soti vrednici din ideali eroi…

Turnate din iubire– titanice modele–

Am stors în ele sucul a sute de vieti,

Traiesc în veci. Tu însa, mult mai presus ca ele,

Întreci aceste-nalte vortuti si frumuseti.

E oastea ideala, trimisa-n sârg de mine

Sa ia Eternitatea cu-asalt si pentru tine.

Vasile Voiculescu