Interesul pt politica si socialul Romaniei a ajuns, la mine, la minim. Probabil pt ca am inceput sa accept ca, totusi, am ochii deschisi. Nu e usor pt nimeni sa accepte asta. Uneori ai vrea sa ii tii strins inchisi (wide shut…) chiar si cind ei se deschid singuri. Pentru ca poate fi uneori traumatic (si plictisitor in absenta unei cautari reale si realiste) sa nu mai ai iluzii – desi e atit de necesar.
Ei bine, dragii mei, incercati cu totii sa iesiti din cerc si din circ.Din cercul strimt creionat de cei ce de conduc de ceva vreme incoace („dintre cei ce nu-s boieri/c-au fost slugi pina mai ieri” – Tudor Gheorghe). Din circul penibil desenat tot de ei pt a avea ochii si urechile (fizice si interioare deopotriva) orbiti si asurzite cu imagini si zgomote plasmuite,dar vindute drept realitati.
Totul e planificat cu mult timp inainte: scopurile, oamenii, politicile, resursele, variantele, manipularile, miciunile. Nici un iepure nu iese din nici un joben. Nici macar magicianul nu e real. Totul e calcul, matematica avansata. Iar ecuatiile lor nu au nici o necunoscuta, toate au certitudini. Intimplator, stiu ce spun….nu presupun.
Schimbarea actualului guvern nu e si nu poate fi nici o schimbare, pt ei e o evolutie indelung pregatita, pt Romania si pt noi e o involutie clara, intrucit transforma dictatura civila sub masca democratica intr-una militarizata cu masca democratica. Semn ca e nevoie de un control ferm si de reactii unitare, in corpore si ferme, in vremea ce urmeaza. Semn ca ne apropiem de razboi si nu numai.
Iata de ce Piata Universitatii sau Piata Victoriei sau orice alta piata mai mare sau mai mica, mai plina sau mai goala – nu exista sau exista in aceeasi masura in care exista Opozitie in Romania, in aceeasi masura in care exista Parlament, Guvern, institutii si libertati. Iata de ce nu exista – de fapt – analisti politici, nu exista emisiuni de televiziune sau de radio, nu exista presa scrisa, ci doar o anume presa online neinstitutionalizata, subtire si aproape strangulata. Exista doar fantome si ceturi promovate interesat si agresiv, convingator, astfel incit pt. unii sa aduca profit, iat pt ceilalti indobitocire si supunere. Iata de ce nu a existat si nu va exista nici un conflict pe principiile legii sanatatii, ci doar un razboi pe bani, comercial, foarte dur, interpersonal. Si o impacare tot pe bani sau pe repozitionari. Iata de ce nu pot exista surprize si de ce totul este atit de (vai!) previzibil.
Exista romani care stiu sau inteleg,dar nu fac nimic. De teama, de complicitate, din interes… Si chiar daca ar vrea sa faca, nu ar reusi, sunt prea putini si nu dispun de mijloacele si numarul celorlalti. Exista oameni care, din ce in ce, mor de foame. Sau de frig. Sau de boli tratabile. Si ei ar face ceva, dar si aceia sunt usor de intors de re-manipulat, de demotivat, de dezorganizat. Si, astfel, nu se intimpla nimic. Cu atit mai mult cu cit, de facto, nu exista Putere si Opozitie. S-a demonstrat recent chiar si pt marele public. Exista aceeasi piesa, aceeasi scena cu roluri clare distribuite de la inceputuri: tu te joci de-a puterea, tu de-a opozitia, pt a crea si intretine apoi aparente. Cu cit mai consistente, cu atit mai bine. Dincolo de asta, toti au aceeasi stapini si acelasi scop: puterea si profitul. Personal, of course, romanul nu e o fiinta comunitara. Nu mai e…
De aceea vin si spun ca e inutil sa privim sau dezbatem subiecte politice in Romania, e daunator spiritului nostru. Si e iluzoriu sa credem ca va fi prea curind altfel. Avea dreptate Parintele Sofian Boghiu: „E prea tirziu…nu se mai poate lupta impotriva lor.” Exista cel putin doua Romanii: a lor si a noastra. Lor nu le pasa de noi. Nici noua nu ar trebui sa ne pese de ei. Noi nu avem treaba cu ei. Ei au inca multa treaba cu noi. Posibil ca intilnirile reale dintre ei si noi sa fie doar pe cimpul de lupta. Dar pe care cimp nu vor lupta ei pt ei, ci tot dintre ai nostri pt ei. Pina la urma, noi intre noi, de aia confruntarile stradale sunt si ele inutile, iluzorii si periculoase.
Ne ramin, insa, multe de facut. Poate mai multe decit pina acum. Cu noi insine, pt ca raul in lume nu vine din altceva decit din batalia care se da in fiecare inima intre bine si rau. Depinde doar cine invinge. Si mai avem a ne creste copiii in lumina, puternici, limpezi, netematori si induhovniciti, nemurirea noastra palpabila de acum incolo. Si toate sa le facem cerind ajutor de Sus si ingaduinta atunci cind nevrednici ne aratam.
Si spun astea in vreme ce romanii mor inghetati sau sufocati sau flaminzi in casele de sub zapezi si sub gerurile de azi sau sub cele viitoare, in vreme ce o administratie centrala si locala voit impotenta si dezorganizata asteapta mintuitor ca „noul guvern” (mereu va fi cate un nou guvern) sa isi termine sindrofiile de instalare, cu multa sampanie si caviar, la caldurica. Romani care au votat. Care si-au votat actuala disperare si viitoarele nenorociri.
Dumnezeu sa fie cu noi!