Latest Posts

MANAGEMENT PANDEMIC

Anticorpi administrati in ambulatoriu ca sa nu ajunga in spitale pacientii – nu. Favipiravir la liber – nu.Despre vaccinare – poporul a inteles ca nu era cazul pentru ca „am invins pandemia” si pentru ca „deschidem economia” si concertele si distractiile si congresele.Spitale nu avem, nu am construit, nici macar nu am suplimentat sau reconfigurat spatiile existente, nu am sporit capacitatile de oxigen si nici pe cele electrice.Nu am sporit personalul, nu am demarat instruirea la zi in vederea valului 4, am taiat sporurile COVID, nu am marit salariile personalului medical pe umerii caruia sta o intreaga natiune (culmea, chiar natiunea insasi zice ca e bine sa nu le mareasca!), dar ii amenintam si ii bubuim. Le dam cu admiratia prezidentiala in cap, in schimb, poate se emotioneaza si vor lucra pe gratis si cu mainile goale.Nu ne-am pregatit sa tinem pandemia departe de ATI, cu orice pret. Nu am pregatit medicii de toate specialitatile, dar mai ales pe cele esentiale in pandemia COVID-19 (MF, medicina interna pneumologie, infectioase, ORL, etc) sa faca fata bolii, evolutiei acesteia, no medical update, fiecare pe cont propriu. Nu am pregatit sistemul pentru complicatiile care afecteaza pacientii care scapa, nu avem centre unde sa rezolvam eficient complicatiile trombotice, nu avem programe de follow-up coerente si focusate pe fiecare posibila complicatie redutabila a bolii, fie ea short sau long-COVID.Nu am abordat integrat problema pacientilor transplantati care s-au imbolnavit, cu consecinte redutabile.Nu am cautat manageri (head-hunting) de criza competenti si dedicati pentru spitale si pentru intreg sistemul sanitar. Ne-am pus loazele noastre peste tot. Nu am mobilizat Biserica (all of them included here) in sfera Sanatatii Publice, ca factor esential de stabilizare a Statului si de salvgardare a natiunii. Iar acum Biserica are de lucru din plin: face sute de inmormantari pe zi. Nu am scos managementul pandemiei din zona militara,desi se stie de mii de ani ca razboaiele sunt probleme mult prea importante pentru a fi lasate pe mina militarilor. Vizibili sau deghizati, deopotriva.Mai importante au fost contractele de armament, astea au mers unse. Abia asa s-a inteles ca totul poate fi interpretat drept un razboi impotriva acestei natiuni, soldat cu tot ce trebuie, ca la carte: si cu genocid si cu holocaust.Si toate astea privite cu senina determinare de catre intreaga clasa politica, de catre intreaga protipendada de business si, desigur, cu eterna si mioritica resemnare – de catre poporul cel mai drept si cel mai viteaz dintre traci. Care asteapta salvarea mereu de altundeva, de afara, de la altii…. Inutil, prosteste si iluzoriu.

Voivevodul, scarba si oglinda

Pentru ca a ajuns pe tron prin voia divina a arnautilor din tinuturile dunarene care au binecuvantat, pocnind din calcaie, firmanul primit de la ienicerii si spahiii Inaltelor Porti, voievodul nu poate fi altfel decat de drept divin si de esenta divina. De aceea, legatura dintre el si tinuturile administrate de orcii legiunilor proprii este una care se rezuma doar la peisaj. La care peisaj se uita cu scarba, pentru ca ramele si insectele de pe plantatie au indraznit sa se revolte si, prin intermediul unei clase de termite care si ele, la randu-le, s-au simtit amenintate de furia ramelor si au decis sa il trimita acasa pe seful tribului de orci pe care divinul voievod il atinsese cu mina lui cea de mir plina ca sa conduca pulimea cea de rame spre deplina si rapida exterminare.

Asa incat, intors in scarba de aceste lucruri mici din drumul spre noi dantzuri, calatorii si tinichele atarnate glorios la gatul divin prin vreun targ al Imperiului, pe la ceas de seara, voievodul a catadicsit sa iasa la balconul castelului si sa anunte ritos ca: „Vine iarna!”. Uimit si profund jignit ca a trebuit sa se coboare pina acolo incat el, chiar el insusi, sa isi anunte ramele coloniale ca „Vine iarna!”. Pentru ca restul venisera deja: molima, disperarea, foamea, si moartea care bantuia drumurile indemnata, hranita si ingrasata de proprii lui dregatori si arendasi numiti si aceia in drumul lui spre mereu nicaieri.

Si apoi, inchis in castel, le-a trimis vorba termitelor ca le va mai face onoarea de a le asculta jelaniile si tumbele pe din fata tronului cam la urmatoarea luna plina si ca, pina atunci, sa faca bine sa isi tina ramele si pulimea in frau, de vreme ce cele noua ceruri unde voievodul sade si respira nu pot fi poluate cu gemetele si zvarcolirile agonice ale celor carora aerul nu le va mai ajunge niciodata.

In timpul asta, pulimea muribunda se uita si ea cu scarba infinita spre castel. Desi prima la care ar fi trebuit sa se uite cu infinita scarba ar fi trebuit sa fie ea insasi. Insa, se stie, ramele nu au descoperit inca oglinda…

Managerul si timpul

Asta ar trebui sa fie mantra fiecarui manager de spital: „Eficacitatea timpului doare. Cînd simti că timpul e eficace, te ia măiculita dracului!” Petre Tutea.

Dar asta ar insemna deja ca pricep TIMPUL ca resursa. Nu doar una economica, ci si una intima, timpul clipei fiecarei vieti a fiecarui pacient. Adica, singurul TIMP care conteaza si care, trecand, devine „eficace”, adica ucide. Si ca fiecare masura care nu e luata la TIMP, ucide. Insa asta ar insemna ca examenul de manager, in loc sa fie un loc de joaca pentru juristii de intreprindere, ar trebui sa contina si cele 10 Porunci. Sau macar Porunca a 6-a: „Sa nu ucizi!”

Perfectiunea sistemului sanitar romanesc

Antoine De Saint Exupéry a spus: „Perfectiunea e atinsa nu atunci cand nu mai este nimic de adaugat, ci cand nu mai este nimic de inlaturat.”

Pe cale de consecinta, la cum merge voios sistemul sanitar romanesc, in curand nu va mai ramane nimic din el, deci nimic nu va mai fi de indepartat din ceva ce nu va mai fi, astfel incat vom putea si noi, laolalta cu intreg corul poporului si partidului, sa exclamam extatic: am atins perfectiunea! Romania gaseste din nou, in premiera planetara, un mod ingenios de a atinge perfectiunea acolo unde ceilalti nici macar nu au inceput sa o caute. Amin!

Doi

Ganduri de gandit pentru politruci…

Aliata si model al Romaniei de secole, Franta a creat, la 1789, „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen”, document vital al celei de-a V-a Republici si care a primit inca din 1971, prin Consiliul Constitutional, valoare constitutionala.
Prin preambulul său și cele șaptesprezece articole, definește drepturile „naturale și imprescriptibile” care sunt libertatea, proprietatea, siguranța, rezistența la opresiune, recunoaște egalitatea în fața legii și justiției și afirmă principiul separării puterilor. Acest Articol 2 al „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen” as vrea sa il vad trecut si in viitoarea Constitutie a Romaniei. I know, dream on, babe….

Mai exista Amendamentul II al Constitutiei SUA, aliat strategic (si nu numai…) al Romaniei. Care zice cam ce zic si francezii,doar ca mai contondent si pragmatic.

Vad ca oamenii cu creier si coloana aveau o chestie cu cifra DOI cand era vorba de drepturile lor naturale.

Si mai e un DOI: noi doi, eu – care am scris si tu – care citesti. Desi risti sa pleci de aici cu idei proaste….


Pentru o nouă Constituție


Aliata si model al Romaniei de secole, Franta a creat, la 1789, „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen”, document vital al celei de-a V-a Republici si care a primit inca din 1971, prin Consiliul Constitutional, valoare constitutionala.
Prin preambulul său și cele șaptesprezece articole, definește drepturile „naturale și imprescriptibile” care sunt libertatea, proprietatea, siguranța, rezistența la opresiune, recunoaște egalitatea în fața legii și justiției și afirmă principiul separării puterilor. Acest Articol 2 al „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen” as vrea sa il vad trecut si in viitoarea Constitutie a Romaniei.
I know, dream on, babe….

Ursii, rasele, viitorul si premiantii

Problema nationala a devenit un urs. La ursi nu ma pricep. Spun doar ca nici un animal nu trebuie ucis din distractia sau orgoliul bolnav al unui….sa ii zicem om. Daca ai oo, ia-te la bataie cu el, fie si inarmat cu un cutit, cu o bata si cam atat, pentru sanse egale. Daca nu, mergi in pace. Spre un stabiliment de profil.Insa la oameni ma pricep putin. Si vad ca vinatorul e fiul unui domn care e seful unei organizatii (Coudenhove-Kalergi) care l-a decorat pe Presedintele Romaniei. Foarte frumos! Fondatorul organizatiei, domnul Coudenhove-Kalergi, gandea asa: „His original vision was for a world divided into only five states: a United States of Europe that would link continental countries with French and Italian possessions in Africa; a Pan-American Union encompassing North and South Americas; the British Commonwealth circling the globe; the USSR spanning Eurasia; and a Pan-Asian Union whereby Japan and China would control most of the Pacific. To him, the only hope for a Europe devastated by war was to federate along lines that the Hungarian-born Romanian Aurel Popovici and others had proposed for the dissolved multinational Empire of Austria-Hungary. According to Coudenhove-Kalergi, Pan-Europe would encompass and extend a more flexible and more competitive Austria-Hungary, with English serving as the world language, spoken by everyone in addition to their native tongue. He believed that individualism and socialism would learn to cooperate instead of compete, and urged that capitalism and communism cross-fertilise each other just as the Protestant Reformation had spurred the Catholic Church to regenerate itself.” (pt sursele originale vezi Wikipedia). Deci, Romania, zona de vinatoare mai sus amintita, nu ar fi printre cele 5 state prevazute de fondatorul organizatiei care premiaza. Poate ar trebui sa fie adaptate la prezent principiile, stiu si eu?!A, si a mai scris Dl. Coudenhove-Kalergi ceva in cartea lui „Idealismul Practic”: „Today’s races and classes will gradually disappear owing to the vanishing of space, time, and prejudice. The Eurasian-Negroid race of the future will replace the diversity of peoples with a diversity of individuals. […]”. Ca sa fie bine, sa nu fie rau….Daca nu era bietul Arthur….uite ca nu imi aduceam aminte una, alta.

Sfintele Pasti: nevrednicie si speranta perpetua

Cu fiecare Pasti parca si mai mult mi se arata un alt sens: acela al nevredniciei. Parca nimic altceva din intreg parcursul unui an crestin nu pune atat de acut reflectorul exterior si interior pe nevrednicia de a fi/a deveni crestin, de a urca spre lumina Fiului Omului. Daca nu ar fi speranta perpetua, ar deveni mai degraba dezamagire. Care ea in sine devine pacat si punct de start al caderii. Cadere chestionabila in genere si cu adevarat indezirabila odata cu fiecare Pasti, atunci cand orientarea spre orice forma de exterior imaginabila e bine sa fie suspendata sau macar minimizata. Pentru ca drumul spre Cruce este, inainte de orice, o oglinda formidabila pentru orice botezat intru crestinism.

Ramane insa, deasupra a orice, bucuria misterioasa ca, pina si pentru un nevrednic, HRISTOS A INVIAT!

Sarbatoriti Nasterea Luminata!

Nasterea Domnului

Sarbatoriti sosirea in lumea prin care suntem doar calatori a Pruncului. Nu sarbatoriti altceva, ca nu aveti ce. In fata Copilului Ceresc nu poti sta decat sfios, curios, empatic, zambitor si cu enorma iubire, asa cum stai in fata oricarui copil pamantesc. Uitati de „sarbatorile de iarna”…sunt atatea tari unde nu e iarna, dar Hristos se naste!

Mantuirea crestinilor deja se implineste. Atat conteaza. Desigur, bucurati-va de voi, de cei de aproape si de cei de departe. Mincati si beti, veseliti-va, odihniti-va, dar ramaneti in trezie. Sa va puneti o intrebare, doar si numai: voi, ce i-ati adus Lui, in dar? Si macar acum, o data in an, tineti-l pe Prunc aproape si in bratele inimii voastre. Caci e momentul cand El incepe sa ne tina pe toti in bratele Lui in fiecare clipa, zi sau noapte. Daca nu stiti sau daca uitati asta, atunci va puteti intoarce la „sarbatorile de iarna”….