In 100 de ani de Romanie ceva mai mica azi decat aia de acum 100 de ani…se intimpla ca tara asta n-a reusit nicicum sa scape de WC-ul din fundul curtii drept fanion national, intra in al doilea secol de existenta (tara tinara,deci) cu o Educatie definitiv oloaga, cu o Sanatate ciuruita si zdrentuita, cu o Justitie care isi cauta inca definitia, cu poporul insusi care de prea multi ani isi cauta scaparea dincolo de granite, cu Finantele varza, in ansamblu cu un Stat slabit, dezorientat, neconcludent. Spunea cineva ca, in anii comunismului, Romania s-a aflat sub ocupatie si teroare romaneasca si ca Revolutia a fost speranta de eliberare. E trist, pentru ca dincolo de orice festivism desantat si „obligatoriu” in acest political correctness ce distruge mintile lumii civilizate, realitatea te musca de picior, de ochi, de urechi si de suflet in fiecare zi, precum un caine turbat pe care – desi e al tau in teorie – il simti dusman si care si el, la randu-i, te dusmaneste. Oricat de teatrali am fi, orice serbari si hore am intinde, orice fiare inutile vopsite fioros am aranja pentru parada militara, daca strangem ochii pentru a evita realitatea din noi, dintre noi si din tara – suntem prosti. La fel de prosti ca si clasa politica a Romaniei care a permis acum 100 de ani ca 9% din populatia tarii, majoritar barbati tineri,adica cea mai buna forta economica, productiva si reproductiva a tarii, sa piara – doar pt ca politicienii Romaniei erau foarte prosti si foarte corupti.
Sper ca Romania sa nu aiba termen de expirare,sa nu fie doar un produs geopolitic pe raftul istoriei si al intereselor marilor puteri. Pentru ca la cum arata acum nu este in nici un caz apetisanta.
Dar, de dragul copiilor nostri si din iubire pentru cei care au fost aici inaintea noastra si care, in naivitatea lor sfanta au crezut in viitorul lor care este prezentul nostru, sper ca asta sa fie doar prima suta din mia de ani ce vine.
La multi ani ALTFEL, Romania!
