„Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricând si de oriunde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea în groapa cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg spre tine!”

Vasile Voiculescu – Sonetul CLXXXIII

„Dar cine viers si suflet acum sã-mi împrumute
Dacã-mi lipsesti tu, însãsi esenta a minunii ?
Ah, inima si coarde-mi sînt deopotrivã mute…”

Sonetul CLXIII

„C-un vers ţi-aşez icoana în piscuri de milenii;
Vânez eternitatea să ţi-o-mpletesc în laţul
Cununii pentru fruntea răspântie de geniii…
N-ajunge o viaţă? A mea prin tine creşte;
Mi-e o viaţă clipa în care mă priveşti,
Belşug de nemurire surâsu-ţi dăruieşte,
Iubirea-mi leonină numai cu ea hrăneşti:
Durere, soartă, moarte sunt partea celorlalţi,
Deasupra lor, prin mine, transcenzi şi te înalţi.”

Sonetul CCII