„Guvernul minte” si starea natiunii.
A spune ca „Guvernul minte” este o platitudine si un pleonasm. 🤪😋 Haideti sa vorbim corect, suntem oameni educati! In orice tara guvernele mint. Aaaa, ca ale noastre DOAR mint, asta e un specific national derivat din faptul ca si poporul minte si luat pe cap de locuitor sau pe grupe populationale, minciuna nu este un delict la romani, nu este imoral si nu e nici macar sanctionata religios. E un mod de viata, e un al treilea timp al respiratiei, intre inspir si expir, la fel de reflex precum cele doua mentionate. Nu haiducii lui Sapte-Cai sunt reprezentativi pe aceste meleaguri, ci romanul celor Sapte-Fetze. Cei ce sunt cu o singura fata sunt rapid si categoric anihilati, cei ce nu mint sunt indepartati pentru ca strica melancolia autovictimizatoare mioritica si,daca oricum nu iti plange nimeni de mila pentru ca egoismul este sport national, macar sa nu ti se ia posibilitatea de a-ti plange singur de mila. Eventual mai iei si o oaie asa, de companie metafizica. Vagabonzii politicii romanesti grupati care-cum, ba sub organizatia numita Guvern, ba sub alta numita Parlament, primii mangaiati pe cap de intaiul Baci al Tarei nu sunt de capul lor acolo, ci prin vointa stapanitorilor si cu deplina voie a poporului care nu e vitima, ci complice etern.
In Biblie, Facerea (Geneza) – Capitolul 1 arata inceputurile a tot si a toate in viziunea cosmogonica crestina. Inceputurile acestea abunda de “Şi a ZIS Dumnezeu”, “a NUMIT Dumnezeu”, “a BINECUVANTAT Dumnezeu”, implinind omul prin “Şi a ZIS Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”.
Asadar…ANAMNESIS. Sau Miturile Reamintirii, cum le-ar numi Platon in ale sale “Dialoguri”. Cu asta incepe relatia medic-pacient. Cu apelul la reamintire, la transferul acestora dinspre pacient spre vindecator prin poveste. Care poate fi simpla sau complexa, care poate fi spusa o singura data sau de zeci de ori. Pacientul se povesteste pe sine, dimpreuna cu suferinta lui, reala intru totul sau mixta – parte reala, parte imaginara, dupa caz. Care poveste poate fi consistenta sau variabila de la un moment la altul, care poate fi sincera sau interesata, mimata, fabulatie. La celalalt capat al podului comunicarii sta medicul, care trebuie sa iasa pentru un timp din propria poveste a vietii sale si a devina focusat pe naratiunea libera sau incorsetata ce se tese in fata ochilor si urechilor sale….deopotriva prin cuvinte, gesturi, mimica, semne ale trupului pacientului etc. Sa cearna si a discearna, sa puna zagaz sau sa ajute fluxul anamnezei acolo unde este prea sarac pentru a fi de folos. Si sa integreze totul, prin imensul filtru al experientei proprii si al stiintei de carte, intru distilarea a ceea ce cauta si el, dar si pacientul: diagnosticul.
In imensa lui intelepciune, Guvernu’ si Grupul neuronal de decizie strategica stiintifico-fantastica, si-au imaginat ca pensionari exista doar in orase si, mai exact, doar pe strazile care au vis-a-vis un supermarket, un mall, ceva de genul. Si farmacia la poarta, obligatoriu. De aia au fixat in fiecare zi doar doua ore pt cei peste 65 de ani.
Ministerul Sanatatii vrea noi contracte de munca ale personalului medical care sa poata fi desfacute daca acestia ar lua…spaga. Aceste vor suna, probabil, dupa cum urmeaza: “Velcare sau velcine va indrazni a se napusti asupra mergatorilor in bolnite, suferinzi de boli din cele iuti ori dintru cele cu lingoare ori dintru cele inchipuite, purtatori de punga invartoshata, predepsit va fi de lege prin taierea scarbavnicului hrisov de munca si aruncarea lui la retze”…