Dr. Marian Stamate, M.D., Ph.D.
Indrazneste…
Cunoscind Sistemul....
Salvator si demon devorator, un sistem sanitar contradictoriu si lucid, puternic si murdar…blamat si blamabil,dar coloana vertebrala a unei tari in cadere….lucrati in Sistemul Sanitar (ironic: SS)? Atunci luati penele de gisca,de vrabie, de ren si de orice lighioaie va sta prin casa sau prin minte si faceti ce a facut si oaia delatoare din Miorita: spuneti-i pe cei ce vor sa ne faca felul.
A spune ca „Guvernul minte” este o platitudine si un pleonasm. 🤪😋 Haideti sa vorbim corect, suntem oameni educati! In orice tara guvernele mint. Aaaa, ca ale noastre DOAR mint, asta e un specific national derivat din faptul ca si poporul minte si luat pe cap de locuitor sau pe grupe populationale, minciuna nu este un delict la romani, nu este imoral si nu e nici macar sanctionata religios. E un mod de viata, e un al treilea timp al respiratiei, intre inspir si expir, la fel de reflex precum cele doua mentionate. Nu haiducii lui Sapte-Cai sunt reprezentativi pe aceste meleaguri, ci romanul celor Sapte-Fetze. Cei ce sunt cu o singura fata sunt rapid si categoric anihilati, cei ce nu mint sunt indepartati pentru ca strica melancolia autovictimizatoare mioritica si,daca oricum nu iti plange nimeni de mila pentru ca egoismul este sport national, macar sa nu ti se ia posibilitatea de a-ti plange singur de mila. Eventual mai iei si o oaie asa, de companie metafizica. Vagabonzii politicii romanesti grupati care-cum, ba sub organizatia numita Guvern, ba sub alta numita Parlament, primii mangaiati pe cap de intaiul Baci al Tarei nu sunt de capul lor acolo, ci prin vointa stapanitorilor si cu deplina voie a poporului care nu e vitima, ci complice etern.
In Biblie, Facerea (Geneza) – Capitolul 1 arata inceputurile a tot si a toate in viziunea cosmogonica crestina. Inceputurile acestea abunda de “Şi a ZIS Dumnezeu”, “a NUMIT Dumnezeu”, “a BINECUVANTAT Dumnezeu”, implinind omul prin “Şi a ZIS Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”.
Dumnezeu a creat lumea prin ZICERE. Dumnezeu a creat omul prin ZICERE. Prin a spune. Prin comunicare divina. A creat un om destinat si el sa comunice, dupa chipul si asemanarea Creatorului sau.
Omul aflat in suferinta fizica si psihica il numim pacient. Omul chemat sa aline, sa vindece suferinta primului il numim medic. Lantul si legamantul dintre cei doi este in primul rand comunicarea. Despre cele bune si despre cele rele. Despre venirea in lumea aceasta, despre raminerea in ea si despre plecarea inspre lumi presupus mai bune.
Subiectul comunicarii in medicina este atat de amplu,incat poate acoperi lejer mai multe teze de doctorat. Pentru ca, in primul rand, acopera foarte multe paliere atat intre cei doi poli esentiali (medicul si pacientul), dar si intre medic si familia pacientului, intre medic si medic, intre medic si subordonati sau superiori, intre medicina si administratie, intre medic si organizatiile profesionale, intre medic si organele statului (adesea represive), intre medic si presa si, extrem de important – comunicarea dintre medic si el insusi.
Totusi, cred ca de interes maxim pentru Dvs este segmental comunicarii medic-pacient. Din pacate, se delimiteaza prea adesea doar aceasta portiune de restul celor amintite mai sus. Ca si cum punctul nodal al tuturor ramurilor mentionate deja, MEDICUL, ar putea fi scos din calcul, din efortul complex al comunicarii multiplanare si din esenta propriei fiinte si profesii.
Asadar…ANAMNESIS. Sau Miturile Reamintirii, cum le-ar numi Platon in ale sale “Dialoguri”. Cu asta incepe relatia medic-pacient. Cu apelul la reamintire, la transferul acestora dinspre pacient spre vindecator prin poveste. Care poate fi simpla sau complexa, care poate fi spusa o singura data sau de zeci de ori. Pacientul se povesteste pe sine, dimpreuna cu suferinta lui, reala intru totul sau mixta – parte reala, parte imaginara, dupa caz. Care poveste poate fi consistenta sau variabila de la un moment la altul, care poate fi sincera sau interesata, mimata, fabulatie. La celalalt capat al podului comunicarii sta medicul, care trebuie sa iasa pentru un timp din propria poveste a vietii sale si a devina focusat pe naratiunea libera sau incorsetata ce se tese in fata ochilor si urechilor sale….deopotriva prin cuvinte, gesturi, mimica, semne ale trupului pacientului etc. Sa cearna si a discearna, sa puna zagaz sau sa ajute fluxul anamnezei acolo unde este prea sarac pentru a fi de folos. Si sa integreze totul, prin imensul filtru al experientei proprii si al stiintei de carte, intru distilarea a ceea ce cauta si el, dar si pacientul: diagnosticul.
Daca exista bariere?! O….adeseori ai impresia ca totul este o mare bariera in acest dans al dialogului, al ANAMNESIS-ului. Pentru ca prea adesea pacientii nu isi pot exprima suferintele, cauzele, timpul de la aparitie, comorbiditatile, stilul de viata, istoria medicala, s.am.d. Din ce in ce mai des nu se pot exprima coerent, din ce in ce mai des au capacitati limitate sau precare de intelegere a unui dialog minimal congruent cu o cauza medicala, din ce in ce mai des nu stiu sa citeasca sau nu stiu sa scrie sau chiar nu stiu sa se semneze. Frecventa situatiilor in care arta medicala este bruscata, agresata de comportamente care flutura singular steagul drepturilor absolute in raport cu medicul si decreteaza absenta oricaror obligatii, incepand cu cele de bun-simt uzual si terminand cu cele legale. Moment in care benevolenta este suspendata, iar canalul de comunicare devine foarte ingust si eminamente tehnic, atunci cand nu se inchide complet….
Presiune. Acesta cred ca este cuvantul cheie care domina aspectul comunicarii in lumea medicala de astazi. Presiunea pacientilor, presiunea familiei acestora, presiunea timpului, presiunea sistemului medical in sine (disfunctionalitati, birocratie, management deficitar etc), presiunea constrangerilor financiare si a lipsurilor din spitale, presiunea mass-media, presiunile administrative si politice, presiunea schimbarilor rapide in “knowledge base”-ul stiintific medical si in cel tehnologic s.a.m.d. Ori, relaţia medic-pacient reprezintă cadrul în care se desfăşoară actul terapeutic. Poate fi considerată ca o relaţie: Socială, Psihologică, Culturală. Firul rosu al acestei relatii il reprezinta comunicarea pluridimensionala, in permanenta dinamica supusa, cum am spus presiunii. Aceasta este ecuatia pragmatica din care medicul trebuie sa extraga, la final, beneficiul pacientului: deopotriva fizic, psihic, social (reintegrarea socio-economica este una din tintele zilnice ale medicinei).
Vesti bune poate da oricine, pina si un politician roman poate face asta. Insa vestile proaste le dau doar medicii: vestea de boala grava, de evolutie/prognostic negativ, de moarte…pentru ca spitalul este SINGURA institutie in care se moare. Este provocarea majora a medicului tinar, abia intrat in malaxorul granitei dintre viata si moarte. Acolo unde cuvintele trebuie alese altfel, fraza impregnata cu empatie, unde regina nu mai este ratiunea, ci emotia stupefactia, anxietatea, lacrima. Psihologii lumii au dezvoltat altgoritmi si proceduri pentru transmiterea vestilor proaste (exemplu: SPIKE), insa aproape de fiecare data e altfel. Ori, tocmai acest altfel impune medicului versatilitate,adaptabilitate pina la torsiune interioara. Totul pentru a ajuta pacientul si/sau familia acestuia sa treaca, dimpreuna cu el – punti pe care nu le mai trecusera niciodata. Si intr-un timp care, adesea, nu mai este….
O problema particulara in Romania este aceea ca poporul isi uraste vindecatorii, in marea lui majoritate. Ceea ce creaza conditii premergatoare negative comunicarii medic-pacient sau asistent medical – pacient. Un popor inclinat tulburator spre violenta conjugala sau asupra copiilor, etnii care isi rezolva conflictele cu cutitul sau cu sabia sau cu glontul astern un tablou din care cultura comunicarii lipseste bazal. De aici si reactia rezervata a corpului medical, in ansamblul lui. Medicii simt acut anomia valorica a societatii romanesti, girata si sustinuta deopotriva activ (prin vot) sau pasiv (prin lipsa oricarei implicari) de poporul pe care generatie de medici dupa generatie, il salveaza de la boala si de la moarte impotriva propriei lui dorinte.
Cu comunicare sau fara, un popor care isi uraste vindecatorii si copiii este sortit insignifiantei, daca nu cumva chiar pieirii. Loc in care se asterne doar…tacerea.
In imensa lui intelepciune, Guvernu’ si Grupul neuronal de decizie strategica stiintifico-fantastica, si-au imaginat ca pensionari exista doar in orase si, mai exact, doar pe strazile care au vis-a-vis un supermarket, un mall, ceva de genul. Si farmacia la poarta, obligatoriu. De aia au fixat in fiecare zi doar doua ore pt cei peste 65 de ani.
Pai, bai, gugustiucilor, sa va explice buniku’ cum sta treaba, de fapt:
– de multe ori, cei peste 65-70 se misca mai greu: stiti relatia aia din fizica dintre viteza de miscare si timp?
-nu toti au masini personale, depinde de orarul mijloacelor de transport si la dus spre cumparaturi si la intors;
-daca la dus sunt mai sprinteni, la intors se misca si mai lent pentru ca, ati ghicit, au greutatea cumparaturilor la purtator;
-batranii din localitatile periferice oraselor depind de mijloace de transport precare, rare: pina vine busul, pina ajunge in oras, pina ajunge pensionarul din statie la market, pina cumpara, pina ajunge inapoi in statie cu plasele, pina vine rata, pina ajunge acasa…este ca au trecut cele doua ore demult?!
-daca trebuie sa mai stea la vreo coada la intrarea in supermarket sau magazin sau farmacie, s-a dus p…. de suflet toata stradania lui de a se incadra in alea doua ore ale ordonantei militare!
-nu v-a dus capsorul ala sec sa separati circuitele: in alea doua ore pensionarii/batranii nostri se intalnesc cu cealalta populatie (transmitere comunitara) care bantuie nestingherita si in acele doua ore, fara restrictie, deci riscul de infectare creste in fiecare zi in care cei peste 65 de ani ies din casele lor;
– daca mintea voastra s-ar fi intersectat din pura intamplare cu inteligenta, ati fi ales o solutie simpla si eficienta: doua zile pe saptamina cu timp de iesire de 4 ore pentru cei peste 65 de ani, timp in care NIMENI ALTCINEVA nu are voie sa intre sau sa fie servit in locatiile unde merg acestia, mijloacele de transport fiind incluse aici, cu monitorizarea temperaturii la intrarea in farmacii si in marile supermarketuri. Si basta!
„Pentru O Romanie Normala”, asa ne indeamna Domnul Presedinte sa gandim, sa actionam, sa votam. Nu pot zice ca nu sunt de acord. Doar ca realitatea ne da pe invers, realitatea se incapataneaza sa ne fie o oglinda perversa!. Sau poate avem noi definitile sucite, inversate, sa ne ia gaia de orbi ce suntem!
Pai, Dom’ Presedinte, ce normalitate e aia in care impostorii, pilaraia, neavenitii, gastile, bandele cu asa-zise diplome si staif domina tara?! Care da…cuvantul „tara” in limba turca asta inseamna: „stan”. Toata asa-zisa protipendada politica, toata camarila esafodajului politic romanesc a predat, vreme de 30 de ani, fosta tara care se numea Romania unei structuri perfide numite UMFISTAN. Si sub a carui stapanire incompetenta, bunul plac, impostura, instabilitatea psihica, lipsa de buna cuviinta si tot ce va puteti ‘mneavoastra inchipui mai rau au dus la erodarea masiva a sigurantei nationale nu doar pentru prezent,dar si pentru anii multi ce vin de acum incolo! Din cauza acestei structuri inepte au plecat si pleaca medicii din tara, din cauza UMFISTANULUI medicii de caracter si valoare sunt marginalizati sau indepartati, isi fac legile si organizatiile proprii, au capturat tot ce inseamna decizie administrativa, legislativa, executiva si financiara in sistemul sanitar, au capturat deci siguranta natiunii, Dom’ Presedinte! V-au capturat si pe voi, politicienii….si-au batut joc de consilierii lu’ matale si prin asta au atacat Institutia Presedintiei si mata nu ai avut reactie, nu i-ai zdrobit, pentru a demonstra forta singurului om votat direct de suflarea unei intregi natiuni! Stati in genunchi cu totii in fata unora care au pe constiinta zeci si zeci de mii de decese evitabile, care stabilesc directiile cheltuirii banilor publici din Sanatate dupa cum au ei chef, care hotarasc destinele vindecatorilor tarii. Care capuseaza de trei decenii si inca de dinainte singele natiunii si ii amaneteaza viitorul doar pentru binele lor si al loazelor lor. Care cumpara si vand posturi, constiinte si vieti, care ameninta, intimideaza, care calca in picioare totul, cu o indarjire si cu o organizare aproape perfecte. O tara supusa unei organizatii transtemporale, transpartinice, transguvernamentale….iar voi, clasa politica va prefaceti a cauta solutii la probleme minore sau inventate, intorcand de buna voie sau de frica capul de la prima problema a Sanatatii tarii: dominatia completa si eroziva a UMFISTANULUI. Cazul de fata nu e decat unul din miile de cazuri similare, dar in cazul de fata bolnavii cetateni romani suferinzi de rinichi erau la mina nepotului celui care la Colectiv mai stiti ce a facut, ce n-a facut si cum si ce rol a avut?! Si care inca e liber?! Dializa, transplantul de rinichi si ne putem inca gandi la ce vreti…. Blaturile de transmitere aproape ereditara a puterii din Colegiul Medicilor, instalarea si mentinerea cu orice pret a favoritilor, UMF-uri intregi care nu sunt altceva decat feude ale 1-2-3 familii extinse. Medievalizarea Sanatatii, Dom’ Presedinte, in timp ce ne batem cu caramida in piept ca ne dorim o medicina moderna, europeana si servicii medicale de calitate pentru amaratii de votanti. Cu ce? Cu un sistem medieval?! Asta sa insemne o medicina normala, in tara in care primul-dregator pe care tocmai l-ai insarcinat sa conduca tara a spus ca in mandatul asta nu va lua taurul de coarne in Sanatate?! Dar de ce sa il ia, fricosul? De coada? De ce iese de sub coada taurului?! Nu gasisi in toata tara cativa oameni liberi cu care sa faci Guvernul?! Unii cu mai putina fusta si cu mai mult pantalon?!
O tara intreaga sufera ceas de ceas drama absentei unui sistem sanitar functional, eficient, coerent si sustenabil. Crezi ca, daca (Fereasca Domnul!) ti se intampla ceva la Sibiu sau pe drum spre Bucuresti, la Ramnicu Valcea sau la Pitesti, ai vreo sansa sa scapi?! Nu ai. Cat esti mata de Presedinte. Ca nu ai cum, ca nu se poate: nu sunt dotari, nu sunt procese si circuite, nu sunt oameni pregatiti, din ce in ce se practica o medicina defensiva care de multe ori e practicata de forma si cu teama. Ori,asta e doar vina neasumata a clasei politice, care a facut legile astfel incat UMFISTANUL sa domine gretos intreg sistemul, sa nu permita cresterea medicinei romanesti,astfel incat totul sa fie directionat catre ei, spre deplinul si eternul lor profit! Intr-o tara normala cetatenii constienti , asumati, platitori de taxe si impozite au dreptul la aceleasi sanse la Sanatate pe care le are si Presedintele lor ALES de ei. Noi nu votam un prim-dregator, pe ala il numesti matale, Domnul stie in baza a ce ratiuni, desi e fricos cand vede taurul….dar noi ne votam Presedintele si drept urmare ai o imensa si continua responsabilitate fata de siguranta si sanatatea fiecaruia dintre noi.
Protestul medicilor, in cazul in care iti pasa, il stii: plecam. Suntem ca fluviul…nimic si nimeni nu ne poate opri. Ramaneti voi cu stapanii vostri, cu statul cel mai stat din granitele geografice ale fostei Romanii…ramineti cu UMFISTANUL. Cand veti plange amar, va fi oricum prea tarziu.
Daca asta inseamna pentru voi sloganul „Pentru O Romanie Normala”, noi vedem ca daca luam doar prima litera a fiecarui cuvant din acest slogan electoral, ne iese PORN. O tara PORN, deci.
https://www.curentul.info/actualitate/alexandru-checherita-este-nepotul-profesorului-ioan-lascar-caruia-i-s-ar-datora-ascensiunea-fulminanta-din-sistemul-medical/
Sunt limite dincolo de care idealismul si optimismul nu sunt nimic altceva decat prostie crasa ambalata estetic sau gustos.
Cam asa sta treaba cu orice viziune si cu orice individ care traieste cu sau care induce in spatiul public romanesc SPERANTA. Nu inseamna nimic altceva decat ca: 1) ori este idealist, adica putin dus cu pluta, care traieste in imaginatie si care – de fapt, este prost sau instabil mental sau 2) o face programat, intentionat, cu un scop anume, bine definit, imediat sau la distanta. Recapitulam: ori prost sadea +/- instabil psihic, ori bandit (freelancer sau mercenar).
De ce un asemenea pragmatism aparent radical? Iata de ce:
– acest popor nu isi iubeste copiii: ii bate, ii exploateaza, ii lasa sa fie rapiti, traficati, violati, transati….in cel mai bun caz abandonati pe strazi sau in lagarele denumite pompos unitati de asistenta sociala, etc. Asta cand nu ii ucide inca din pantecul mamei – Romania are cea mai ridicata rata de avort din Europa si a doua din lume, dupa Vietnam. Conform Centrului de Calcul, Statistică Sanitară și Documentare a Ministerului Sănătății, se estimează că din 1958 până în 2008, în România au fost avortați 22.178.906 copii. România și Rusia sunt singurele țări din lume a căror număr de copii avortați a depășit numărul populației în viață!!! Romania nu a auzit de contraceptie, dar practica genocidul propriilor copii, popor de asasini ai unor fiinte fara aparare, din propria lor carne, din propriul lor sange….
– jumatatea masculina a acestui popor este profund misogina, criminal de misogina: isi bate femeile, le violeaza, le vinde, le transeaza, le arde….tot tacamul barbar de cuviinta. Jumatatea feminima a acestui popor rabda si suporta. Si crapa.
– legenda fondatoare nr. 1 a acestui popor este „inegalabila” Miorita. O poveste tampa in care sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi hoti/criminali, o oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia lui, un imbecil care isi plangea de mila, fiind sigur ca e apasat de un destin implacabil doar si numai pentru ca oaia functiona pe post de profet, in timp ce astepta sa isi primeasca un topor in moalele capului. Stia probabil ca e inutil sa sune la 112, dupa cum s-a vazut recent. In aceasta inepta povestire predata decenii la rand saracilor scolari, singura femeie care apare este mama prostului care il va cauta ea dupa ce se va fi sinucis el cu mina bestiilor care ii erau tovarasi. Rapsodul popular n-a avut incotro, pentru ca cineva trebuia sa il fi nascut si pe anencefalul care vorbea cu oile.
-legenda fondatoare nr. 2, predata pina la ingretosare in scolile patriei, „Mesterul Manole” – o scriere demna de filmele de groaza cu tenta 18+, in care o adunatura de zidari si zugravi foarte prosti si habarnisti in meserie, lucrand de mantuiala („orice lucra,/Noaptea se surpa!), condusi de un nea Manole nepriceput si lenes pe deasupra („Iar Manoli sta, /Nici că mai lucra.), se gandesc ei cum sa faca sa nu se vada mai scurti cu un cap la momentul receptiei lucrarii. Ei, bine,aceasta adunatura de nepriceputi lenesi se transforma brusc intr-o banda de criminali misogini cumplit de sadici, astfel incat decid sa zideasca o biata femeie de vie (care venise sa le poarte de grija, sa ii alimenteze,etc), ucigandu-i si pruncul din pantece – odata cu ea! Doar in mentalul colectiv al unui popor psihopat si damnat pe vecie poti accepta (si preda decenii la rand generatiilor de minti tinere si neprihanite) cum ca este perfect ok sa ucizi ca sa iti scapi tu pielea, sa iti ascunzi nepriceperea, sa iei banii pe lucrare si asta sa fie foarte misto, chiar cool, in final! Si nu, daca tot voiau jerfta omeneasca, nu care cumva sa zideasca pe unul dintre ei, nu – trebuia gasita o victima inocenta, pacalita, dusa cu presul printr-un sadism scelerat („Stai, mândruţa mea,/Nu te speria,/Că vrem să glumim/Şi să te zidim!”), complet imuni la rugamintile victimei de a fi lasata in pace, de a fi salvata….nu va seamana deloc cu cazul Alexandra?! Nici macar apelul femeii cu privire la copil nu are nici un ecou. Niste asasini sinistri si nimic mai mult. La final, evident, apare si Voda (clasa politica romaneasca), care le da teapa (obicei valah) vagabonzilor, lasandu-i pe acoperis, fara plata si fara scari si aia se sinucid. Avem ,deci, intr-o tara crestina cica, la exact intemeierea si constructia efectiva a unei manastiri (!!!) urmatoarele incadrari penale: ucidere cu sadism, ucidere cu premeditare, pruncucidere, hotie, teapa, sinucidere!!! Bai, voi astia din toata zona educationala romaneasca, sunteti normali la cap?! Voi, capii BOR, sunteti zdraveni la cap ca nu ati luat niciodata nici o pozitie publica impotriva acestor marsavii pagane care fac referire -da!- la un lacas de cult pretins crestin?!
– o alta legenda horror, ‘Toma Alimos”, aparuta inclusiv in carti pentru copii, le incanta imaginatia cu pasaje de genul „Matele si le-aduna/In cosuri si le baga…” si tot asa.
Cu astfel de structuri mentale bazale si (retinem!!!) seculare, adanc inradacinate in ADN-ul existential al poporului roman, parte a comportamentului zilnic, piese din marele puzzle care se numeste fara zabava barbarism pagan – este indecent si psihotic sa mai ai speranta. Inainte sa privesti in sus, iei aminte la temelie si vei intelege.
Inainte sa ma contraziceti, mai ganditi-va….Si parasiti acest teritoriu al jertfelor pagane rituale, inainte sa le cadeti voi insiva prada. Tineti minte: „sa dam fecioarele tribut si baietii, ieniceri”….
Ce vraji a mai facut Sanatatea mea?!
Pai, bunaoara, Cuza si-a lasat parul lung si si-a facut schimbare de sex, si-a luat nume de haiduc si, din ciclul „Oooof, spune-mi caii cand se fura,/ Noaptea pe fulgeratura!”, bantuie buhuhu noaptea prin spitalele Patriei. Acum lui Cuza ii spune Pintea. Si bantuie prin Targu-Jiu.
Ce face Cuza-Pintea la Gorj? Dupa ce reuseste cu greu sa treaca de vigilenta portarului derutat de fantomatica aparitie nocturna, sta de vorba vreo ora cu medicii, cu aia tineri, energici – adica aia de 69 de ani si constata ca, vai, sunt blazati! Ce sa vezi: a vorbit la fix exact cu aia care au fost/sunt sefi de sectii, sefi la Colegiul Medicilor local, sefi de sindicat, membri in CA al Casei de Asigurari Judetene, cu cabinete private si vile la munte, purtatori de cuvant la Colegiul Medicilor, etc – si care din cauza acestor multiple insarcinari, s-au blazat , saracii! Iar Sorina a tras concluzia ca astia sunt blazati….aialalti care nu sunt in functiile astea cum or fi, draga mosului?! Parul lung, cum am zis, iar mintea….Intre substantivele Pintea si mintea nu e decat o rima intamplatoare.
Mai departe: a zis Pintea-fara-mintea cum ca pacientii sa mearga la alte spitale daca nu le convin conditiile sau daca dau spaga la Targu-Jiu. In vremea lui Cuza, ca sa te angajezi la Paduri, trebuia sa stii ceva geografie, acum nu se mai cere. Pai, draga mosului, ia uita-te si tu pe o harta si vezi: cam unde s-ar putea duce sireacii?! La Petrosani, noaptea pe Valea Jiului?! Ai fost vreodata pe drumul ala?! Sau sa mearga la Targu Carbunesti,asa – sa fie intre targuri?! Asa e ca, in deplina logica vulcaniana, nu au unde sa se duca decat la Craiova? Da, la spitalul ala plin de gunoaie unde matale numesti managerii unul dupe altul, pe baza de instinct managerial, competenta si experienta – inclusiv unii cu juma de creier la propriu, ca in bancul cu iepurasul?! Pai, crezi mata ca pacientilor le place sa bata drumurile, sa cheltuie, sa se rupa de familie, sa intre in „fastuosul” malaxor care este un spital de dimensiunea Craiovei, fara a mai mentiona specificul acelei unitati sanitare – daca ar putea sa se trateze in propriul spital?! A, si a mai zis si ceva de genul ca…. un pacient neurologic poate fi cazat pe ginecologie sau oftalmologie, ca tot sectii medicale sunt, ce mama lu’ proces verbal, ca ea a fost manajer si ca le stie pe astea!
Si ca sa incheie glorios, Cuza cu sexul schimbat a zis: bre, muschii mei vrea sa schimbe manajerii cand vrea ei. Ete, aci intrasi pe toboganul pe care te vor impinge voiosi la vale toti baronii locali, cu toata simpatia pe care ti-o poarta Orlando. Ca doara nu degeaba a luptat Oprescu ca un leu (animalul, nu moneda) sa dea conducerile spitalelor in mina voivodatelor locale,ca sa vina o doamna cu nume de haiduc si sa le ia ciolanul si afacerili din pozinar!
Ramine,deci, cum am zis…cand pleaca mintea, ramine Pintea.
Cata vreme cetatenii romani care (cu complicitatea deplina a poporului roman) ocupa locul adevaratilor politicieni si al guvernantilor firesti ai tarii de vreo 28 de ani nu vor pricepe ca:
1. Daca nu reusesti sa faci cinstea mai profitabila decat hotia…
2.Daca nu reusesti sa faci meritocratia tesatura dura, de baza, a ansamblului social….
3. Daca nu recompensezi cu dreapta masura efortul si buna intentie si nu penalizezi cu fermitate tot ce incearca sa le anuleze pe cele doua de mai sus si daca moralitatea clasei politice este sub moralitatea celor condusi….
4.Daca dialectica puterii nu se transforma radical astfel incat sa depaseasca mentalitatea tribala de gasca marunta, care a devenit noul cult al Romaniei….
5. Daca interesul cetateanului si al comunitatii nu vor prima in fata interesului clasei politice si si nu va exista armonie reala intre interesul individului si cel al Statului care il contine, reprezinta si apara….
6. Daca Scoala, Cultura si Credinta nu devin temelia dezvoltarii natiunii, daca Sanatatea nu devine garantia propasirii Statului, daca Justitia nu devine pacificatorul tarii si liantul dintre om si om si dintre individ si Stat, daca Armata nu devine spaima preemptiva pentru orice ipotetic agresor…
…atunci totul e inutil, iluzoriu si gargara cu puroi fetid. Atunci, nu mai exista scapare. Ci doar un lung sir de milioane de orbi prosti si fatarnici care se tin de mina, intr-o petrecere sardonica a propriei pieiri, pe drumul spre nicaieri.
Cine sunt „adevaratii politicieni si guvernantii firesti ai tarii”?! Nici unul dintre cei care au fost, sunt sau vor sa le ia locul.
In 100 de ani de Romanie ceva mai mica azi decat aia de acum 100 de ani…se intimpla ca tara asta n-a reusit nicicum sa scape de WC-ul din fundul curtii drept fanion national, intra in al doilea secol de existenta (tara tinara,deci) cu o Educatie definitiv oloaga, cu o Sanatate ciuruita si zdrentuita, cu o Justitie care isi cauta inca definitia, cu poporul insusi care de prea multi ani isi cauta scaparea dincolo de granite, cu Finantele varza, in ansamblu cu un Stat slabit, dezorientat, neconcludent. Spunea cineva ca, in anii comunismului, Romania s-a aflat sub ocupatie si teroare romaneasca si ca Revolutia a fost speranta de eliberare. E trist, pentru ca dincolo de orice festivism desantat si „obligatoriu” in acest political correctness ce distruge mintile lumii civilizate, realitatea te musca de picior, de ochi, de urechi si de suflet in fiecare zi, precum un caine turbat pe care – desi e al tau in teorie – il simti dusman si care si el, la randu-i, te dusmaneste. Oricat de teatrali am fi, orice serbari si hore am intinde, orice fiare inutile vopsite fioros am aranja pentru parada militara, daca strangem ochii pentru a evita realitatea din noi, dintre noi si din tara – suntem prosti. La fel de prosti ca si clasa politica a Romaniei care a permis acum 100 de ani ca 9% din populatia tarii, majoritar barbati tineri,adica cea mai buna forta economica, productiva si reproductiva a tarii, sa piara – doar pt ca politicienii Romaniei erau foarte prosti si foarte corupti.
Sper ca Romania sa nu aiba termen de expirare,sa nu fie doar un produs geopolitic pe raftul istoriei si al intereselor marilor puteri. Pentru ca la cum arata acum nu este in nici un caz apetisanta.
Dar, de dragul copiilor nostri si din iubire pentru cei care au fost aici inaintea noastra si care, in naivitatea lor sfanta au crezut in viitorul lor care este prezentul nostru, sper ca asta sa fie doar prima suta din mia de ani ce vine.
La multi ani ALTFEL, Romania!
Motto:
„S-a surpat Carpatul şi, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?”
I.L. Caragiale
Romania e ca echipele de fotbal din Divizia Onoare, parca asa ii spunea pe vremea lui Ceasca ultimului esalon fotbalistic al natiunii: alea de pe ultimul loc erau cele mai stabile. Mai jos nu puteau pica in clasament, pt ca nu aveau unde, in sus nu puteau avansa in clasament, pt ca pur si simplu nu puteau. Si ramineau asa….critice,dar stabile, cum sunt pacientii comatosi prezentati de comunicatele de presa ale spitalelor.
Cam asa si cu tarisoara asta. Aflu ca la motiunea aia a Parlamentului European de acum o zi ajunseram in urma Bulgariei. No, macar bulgarii au mincare faina, drumuri mai bune, litoral misto, domeniu schiabil fain de tot….deci cumva se justifica. 
Dar ce nu se justifica, in umila mea opinie, este faptul ca europarlamentari romani, de la PNL, adica Partidul NATIONAL Liberal, au votat contra tarii lor! Acelasi partid NATIONAL care a pus botul si votul in Parlament sa voteze pensii speciale pina si pt consilierii de primarii, prin codul administrativ respins in final de CCR. Acelasi PNL care s-a facut frate cu hulitul PSD in acel memorabil USL si in care, practic, au ramas pina in zilele noastre, tragandu-si sinecuri care mai pe unde,ca sa fie bine, sa nu fie rau. Pai,mai, baieti si fete, in PE ati fost trimisi prin votul romanilor, astia din Romania, nu votezi din principiu impotriva alor tai, macar te abtii, absentezi pe motiv ca te doare burta sau esti brusc gravid, acolo…e chestie de NATIONAL, de patriotism, de onoare, de obraz, de din alea de care vaz ca voi nu aveti. Pur si simplu nu se face, indiferent ce opinii si ideologii va leaga si va dezleaga de PSD…. Ce vor face ailalti din PE, pe tine nu te intereseaza, nu conteaza nici ce spui in tara si nici ce le spui alora la ureche, cand e vorba de VOT, NU VOTEZI contra Romaniei, pt ca altfel esti la fel de vagabond politic ca si aia pe care ii injuri pe fata, dar cu care in spate te pupi pe portofel!
Prostilor!
Statul trebuie să fie construit din și pentru cetățenii săi. Românii vor avea un stat abia când vor deveni cetățeni. Câtă vreme se vor încăpățîna sa rămână indivizi individualiști, câtă vreme își vor numi greșit mulțimile de indivizi drept națiune sau popor, nu vor avea un Stat. Pentru a fi cetățean este nevoie de conștiință de sine și de grup,de altruism, de spirit comunitar, de implicare nemijlocită și de viziune. Period.
WHEN you see or hear the word “minister” in some languages, of what do you think? In the language of some lands, the corresponding word refers only to a political official, such as a “Minister of Justice” or a “Prime Minister.” But in lands with languages that are based on or strongly influenced by Latin (where the term originated), the word “minister” may also call to one’s mind a religious official, generally a Protestant or Evangelical clergyman.
Actually, the word “minister” as used today and as understood by most people has a meaning quite different from what it had in the early centuries of the Common Era. And in the same way it has a meaning that is quite different from the meaning of the Greek word di·aʹko·nos as used in the inspired Greek Scriptures of the Bible, though this Greek word is often translated in various languages as “minister.” What is the difference, and how did it come about?
Back in the early centuries of the Common Era the Greek word di·aʹko·nos and the Latin word mi·nisʹter meant basically the same thing: a servant.
Sa repetam asadar: a servant. Un ministru trebuie sa fie un servitor al binelui general, al binelui public, al poporului, al tarii pe care o reprezinta si din conducerea careia face parte, in frunte cu primul-ministru, cu primul-servitor-al-binelui-public-si-al-tarii!
Ori, in modul cel mai gregar cu putinta, exact asta nu inteleg servitorii (la propriu) care ajung in posturi de demnitari, ca ei nu sunt acolo pentru a-si slefui propria imagine, propria avere sau lotul de voturi al gastii care i-a pus acolo, ca a ajunge ministru, a ajunge sa conduci, in nu conteza ce domeniu, tine de transcendenta sinelui si a interesului individual si de grup, deja ai trecut granitele uzuale, ti s-a suspendat dreptul la egoism si la individualism. Apartii tarii, nu tie, nu familiei, nu partidului sau gastii sau gruparii de orice factura si cu orice nume care te-a impins acolo. Singurul egoism permis este acesta: vrei sa ii fie bine familiei tale, tie, gastii tale? Atunci fa totul sa ii fie bine tarii. E salt inainte, stiu. E sacrificiu, stiu. Dar daca nu te simti in stare, ce cauti acolo, impotentule si vagabondule, oricare ti-ar fi numele, domeniul si functia? Daca nu esti in stare nici sa reflecti lumina,darmite sa o emani….mergi in intunericul sau (in cel mai fericit caz) in penumbra ce te-au zamislit si carora le esti dator si stai cu pace, pt ca altfel lumina aceea de care te feresti te va arde, in final. Cei mai „buni” dintre voi reusesc sa fie cel mult dregatori…aranjori….arendasi….in nici un caz ministri.
Apoi, asa sa stie si sa cunoasca Tara. Ca vorba e despre dovlecii ce stau in varful parilor….si ca pe astia nici o zurba si nici o zavera nu ii misca…pt ca de cand cu Halloween-ul nici seminte nu mai au. Pentru cine are urechi….
Dureaza o vreme pina cand ajungi in inima lucrurilor, nefardat si dincolo de orice cosmetica a retoricii. Dar, odata ajuns acolo, devine imposibil sa mai cobori la suprafata alunecoasa si inselatoare a mintilor de rand. Si asta se transforma intr-o durere zilnica, imposibil de suprimat. Durerea starii de veghe…
Long story short, in penultima garda suna ditamai Spitalul Judetean de Urgenta Giurgiu cum ca se confrunta cu o problema de nemaivazuta grozavie care pur si simplu ii depaseste: unui pacient i-a intrat un gandac in ureche si lor le este imposibil sa scoata gandacul din ureche, oricat i-au cantat, descantat, orice dans au executat in jurul urechii cu pricina, nu au ajutat nici incantatiile la Marele Manitou, dom’le, pe scurt, nimic! Si ca amarata de garda ORL de la amaratul spital Coltea de non-urgenta (da,da, ala care nu are de nici unele prin gratia Primariei Capitalei!) sa primeasca gandacul cu pricina si sa ii gaseasca leacul cel suprem, astfel incat pacientul-votant sa poata reveni in judetul-mama impacat si fericit! Si sa voteze din nou la fel.
M-am uitat cine e seful judetului si am aflat ca este senatorul Nicolae Badalau, ceva sef mare la PSD, fost presedinte executiv, situat in Nirvana politicii romanesti, printre cei ce fac si desfac, numesc ministri si prim-ministri, legifereaza si guverneaza, hotarasc destinele Patriei…. Cum sa ai incredere ca asemenea oameni ar putea vreodata realiza ceva corect, concret si eficient in viata politica a tarii, de moment ce ei nu pot realiza la nivel mic nimic? Daca Nicolae Badalau, baron suprem de Giurgiu, nu reuseste sa faca principalul spital (si unul din marii angajatori la nivel de judet) al zonei pastorite sa existe, acolo unde sa se repare sanatatea si sa fie scapate vietile celor ce i-au dat voturile, cum sa poata veni si sa pretinda ca stie sau ca poate sau ca ii pasa sa hotarasca destinele tarii, sa faca legi, strategii politice si geopolitice, bugete, etc?! Tin minte doar ca a luptat la baioneta ca o fosta sau actuala managera a acelui spital sa ajunga ministra a Sanatatii…probabil ca sa implineasca la nivel national reusita de la Giurgiu, sa reusim sa nu putem scoate gandacii din ureche la nivel national, nu doar judetean.
Cum sa poti sa fii un demnitar cinstit cu tine si cu electoratul tau, cand minti in chiar propriul CV? Spui ca esti inginer,dar tu esti subinginer constructii? Iti e teama de acea particula “sub”? Iti jeneaza complexele?!
Cum sa vrei sa conduci Romania, cand esti de aproape 27 de ani intr-un mod sau altul la conducerea judetului Giurgiu, judet care detine un lung sir de „recorduri” negative: este judetul cu cei mai multi bolnavi de cancer, judetul cu cel mai ridicat grad de analfabetism, judetul cu cele mai mici medii la BAC, judetul cu cele mai slabe rezultate ale dascalilor la titularizare; totodata, potrivit INS, in trimestrul al doilea al anului 2015 aici s-au inregistrat cele mai mici pensii din tara, iar raportul dintre salariati si pensionari este de 10 la 17, in timp ce in Capitala este de 10 la 5. Si ce sa vezi? Judetul e multumit! Poporul e multumit! Exulta si voteaza! Asta vrea Tara! Care-i problema, atunci?! Sa misune gandacii prin urechi,deci, daca in creiere sunt doar pureci….
Cum sa poti hotari destinele unui judet sau, even worse, ale Romaniei, cand nu ai fost in stare sa scoti mai nimic din educatia propriului fiu, fiind si acesta implicat in trafic de masini furate? Citate : “Radu -Gabriel Bădălău: Câţi bani? Aurel Trandafir: Omul are nevoie de nişte bani şi am zis să luăm şi noi câte 2.000. Radu -Gabriel Bădălău: Să-i ţinem sau şpagă? Aurel Trandafir: Îi ţinem amândoi. Îţi dai seama că nu este şpagă. Luăm câte 2.000 că nu -ţi zicem şi mai dă şi el 1.000 acolo. Radu -Gabriel Bădălău: 1.000, şpagă?”.
Mai e ceva de adaugat? De asta gandacii de Giurgiu vor adasta peren in urechile electoratului. Pentru ca asta isi doreste electoratul. Adica Poporul suveran.
Credeati, insa, ca Giurgiu este o exceptie? Deloc! Dambovita, alt judet condus magistral de un emir politic (Adrian Tutuianu), ajuns nu doar senator in Nirvana, sef de judet, dar chiar ditamai ministru al Apararii! Ce aparare sa construiesti tu pt Romania, cata vreme ai sabotat sanatatea si siguranta propriului judet, ai sabotat propriul electorat si propria comunitate prin a nu-i “asigura” decat un spital asa-zis de urgenta care tine un pacient din propria comunitate ce te-a ales sa sangereze de la HB 13,5 pina ajunge la 4 si apoi sa mi-l trimita mie?! Un spital care pe linga incompetenta, spune ca nu are sange, ca nu are…dar are salarii poate mai mari decat al meu. Cum esti tu manager si administrator si politician patriot si responsabil, ai?! Si cum sa dai exemple cand si tu….evident ti-ai angajat fiica la Primaria Capitalei, pe cunoscute motive de competenta, pardon de complezenta?
Credeti ca vreunul dintre cei doi corifei ai Nirvanei politice de mai sus vor avea vreodata (din eroare de programare mentala) ideea de a propune in Parlament amendamente la Legea Salarizarii cum ca: aia care muncesc in garzi sa ia jumatate din banii alora care le trimit degeaba pacientii sau din incompetenta sau din…lasitate?! Sau sa dubleze salariile celor ce muncesc si sa ii lase pe restul cu un salariu minim pe sistem sanitar?! N-ai sa vezi, pentru ca ii doare fix la basca…
Asta e, Popor….de acum cand vei mai merge la vot, vezi ce iti sopteste gandacul din ureche. Altminteri, toate lighioanele pe care le vei trimite in conducerea tarii se vor asigura ca o vei duce rau….ca vei boli in chinuri si ca vei muri cu succes, cand – de fapt – puteai sa traiesti multi si bine, intru multi ani! Take care…ne mai auzim, Popor!
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 13
„Vreau să te rog, din tot sufletul, să ai răbdare cu toate îndoielile inimii tale și să încerci să iubești întrebările în sine ca pe niște cămări încuiate sau ca pe niște cărți scrise într-o limbă necunoscută. Nu stârni răspunsurile ce nu ți se pot da, pentru că nu le-ai putea înțelege. Poate, încetul cu încetul, fără a-ți da seama, cândva, într-o bună zi, vei trăi acele răspunsuri.”
(Rainer Maria Rilke )
„Dumnezeu, când ne-a făcut pe noi, oamenii, ne-a făcut ca prelungire a iubirii intratrinitare, a iubirii Lui familiale. Dumnezeu ne-a făcut pe noi ca noi să ne bucurăm de El ca tată și El să se bucure de noi ca fii. Ne-a propus Dumnezeu o iubire ca în sânul unei familii. Şi dintre cele nouă cete îngerești, una, anume ceata care se numeşte domnii are încredințare de la Dumnezeu, are ascultare să păzească graniţele neamurilor, să păzească ordinea în care aceste neamuri se prezintă înaintea lui Dumnezeu, fiecare aducând ceea ce este propriu, fiecare venind cu frumuseţea lui unică.”
Predica PROTOS. HRISOSTOM Ciuciu (Man. Putna) la Duminica Sfintilor Români (2013)
„Toate coboară şi urcă în tristeţe. Ea este statornică înstrăinare şi întoarcere în sine a fiinţei, tăcerea din adâncul oricărei muzici, înserarea ce creşte cu zorii laolaltă, aura de excludere care împrejmuieşte orice definiţie, esenţă şi ceaţă, prohod neauzit, vis latent al treazului suflet al lumii, posibil nicicând împlinit. Statornică, nu-i place decât arareori, luând mereu forma sufletelor trecătoare, nefiind numai şi numai o stare, ci şi un raport inteligibil, adesea între distanţe foarte mari sau uitări absolute, cărora le este ascunsă legea comună. Tristeţea nu se tânguie, buzele o simt amară şi o păstrează. A simţit-o până şi Dumnezeu făcându-se om, Fiul care o întoarce lumii ca dragoste mâhnită şi eternă. Este în alb şi în roşu, în negru şi în arămiu, în stâncă şi în cenuşă, în dreaptă şi în cerc. Anotimpurile, viaţa şi moartea sunt chipurile tristeţii sieşi egale. Fierbinte în foc, e puternică în lumină, lină în umbră, sălcie în vânt, se clatină în lacuri cu priveliştile a căror şoaptă întoarsă este fapta ei. E albastră în cer şi searbădă în aer. Şi stelele sunt triste, şi zăpezile şi toate făpturile, neştiind. Bucuria îi este doar cunună şi zâmbet, funingine ura, timpul imagine mişcătoare, clipele ninsoare de aripi care umplu trecutul. Se află în ochii biruitorilor şi ai biruiţilor, ai fecioarelor şi ai statuilor. E limpede în ape şi mută în pământ, grea în soare. Cu amintirea se cufundă şi se iroseşte lent ca un fum în spaţiul fals al unei oglinzi. Merge cu lanurile mânate de vânt, curge ca râurile către mări şi se face valuri cu valurile lor, dând spumei uscatul ei freamăt. În întuneric e întunecată şi verde în frunzişuri, verde în ierburi, galbenă în nisipul pustiilor. Stă între stele şi cade stearpă cu ele, închinând pulberii lumina. Şi tot ce trece trece cu tristeţe, pe lângă ceea ce rămâne cu tristeţe, sub nişte ochi fără zâmbet şi orbi.”
Fragment din „Norii” de Petru Creţia
„Fiecare copil vine pe lume cu mesajul ca Dumnezeu nu este inca dezamagit de oameni.”
Rabindranath Tagore
„Te ingrijoreaza faptul ca isi petrece anii lui timpurii fara a face nimic ? Cum asa? Este un nimic sa fii fericit ? Sa nu faci altceva toata ziua decat sa sari , sa te joci si fugi cat te tin puterile ? Niciodata in viata nu va fi atat de ocupat .”
Jean-Jacques Rousseau