Dr. Marian Stamate, M.D., Ph.D.
Indrazneste…
Cunoscind Sistemul....
Salvator si demon devorator, un sistem sanitar contradictoriu si lucid, puternic si murdar…blamat si blamabil,dar coloana vertebrala a unei tari in cadere….lucrati in Sistemul Sanitar (ironic: SS)? Atunci luati penele de gisca,de vrabie, de ren si de orice lighioaie va sta prin casa sau prin minte si faceti ce a facut si oaia delatoare din Miorita: spuneti-i pe cei ce vor sa ne faca felul.
Tentative de arestari, tentative de sinucideri…desigur, ce e pe scena nu e si in culise, etc. Cu totii stim de la tv/radio subiectele subintelese aici, nu voi detalia. Doar doua intrebari:
1) Cind furi si o faci la scara mare si organizat, nu iei in calcul si riscurile? Pt ca iti implici si familia.
2)Daca fu la git, cum a fost descrisa., unde e orl-istul si/sau BMF-istul? De ce e operat de 2 chirurgi generalisti si apoi de un dr. specializat in chirurgie plastica?
Raspuns: de aia si de sanchi! 🙂
Chiar asa de tare sa revina in actualitate Imperiul Rus, incit nu doar in Franta sau Grecia sa cistige batalii politice,dar mai ales in Romania? Ciudat e altceva: asa pe fata…? Si asta in ciuda solicitarii enorme la care e supus in Siria. Si toate pe fata.
Update 11.05.2012: se pare ca au inceput deja sa se certe. 🙂
Si daca Ponta=Ungureanu? Daca amindoi apartin acelorasi stapini? Care stapini? Pai , sa zicem, Basescu, SUA… Mmm? 🙂 Daca totul e doar o aparenta si totul e (cum am mai spus in mod repetat) doar inca un act al unui scenariu extrem de coerent? Anyway, Ponta nu e deloc dusmanul lui Basescu. 😛
Stiuta de ceva saptamini, certa pina la executie matematica, caderea MRU n-a fost o surpriza pt nimeni. Nu e nici rau,nici bine, pt ca nu e e decit inca un act al piese numite dictatura cu fata democratica. A fost costisitoare financiar vorbind, s-au facut si niste afaceri totodata (vezi cuprul si alte alea 🙂 ) si ideea de baza e ca raminem in zona controlului militar cu fata civila.
In felul asta se mai relaxeaza putin si rusii. 🙂 Ca doar nu isi inchipuie cineva treaz la minte cum ca s-a decis ceva in Parlament, ieri. 🙂
PSD cistiga. UDMR e pus putin in rezerva data fiind recenta evolutie a Ungariei si a lui Orban (anti UE) – dar probabil nu pt foarte multa vreme. PDL cistiga pe toata linia – preia din mers PNL sau cel putin o parte (a doua fiind preluata mascat sau nu de PSD mai ales dupa alegeri), ramine cu oamenii in Parlament si peste tot administrativ sub alta masca, executind partitura fie de la Cotroceni, fie de la US/UE citire (tot aia). PNL pierde pe toata linia: devine doar o carcasa sau carapace sau eticheta pt ailalti. Leadershipul e jalnic actualmente, viziune politica ioc, Crin e mititel, PNL nu are anticorpi, nu are serviciu propriu de informatii, indisciplinat, fara perseverenta si cuprindere. E mare pacat,dar asta este… In plus, eliminarea celor ca Chiliman (ok, bagat in afaceri pina peste cap si amic al PDL-ului) adauga inca o eroare la lista celor curente: pai, daca „inghiti” cu nemiluita oameni din PDL pe fata, il dai afara pe al tau dinauntru pt colaborare cu PDL?! Ceva suna necurat… PNL-ul real si cel dorit cindva ca un proiect politic al dreptei se duce de ripa, devine pe zi ce trece o stinga vopsita.
USL-ul probabil se dizolva in ceva vreme de aici incolo. Ei sunt uniti de Basescu – un animal politic real, realist, crud,instinctual, pradator, nemilos – singurul autentic in RO, in afara de Ion Iliescu. Pe scena , uniti de lupta impotriva lui Basescu. In spatele scenei uniti de masinatiunile lui Basescu, controlati sau controlabili de el (ma refer la majoritatea liderilor USL). Odata cu plecarea lui Basescu de la Cotroceni, indiferent cind si cum se va intimpla, USL se dizolva. PSD va incerca sa rupa mult din imaginea, popularitatea si electoratul PNL, inainte de asta. Aliatii de ieri si azi, inamicii de maine. Suna cunoscut? 🙂
In plan social – evolutii incerte,dar se mentine sau se incearca din rasputeri mentinerea stabilitatii. Nu e usor pt ca statul a devenit extrem de slab si diluat sub PDL. In plan economico-financiar, trendul se mentine, pt ca nu e conceput la Bucuresti, e doar acceptat si implementat aici.
Sa vedem si gluma saptaminii: cine va fi ministru la Sanatate? 🙂
Un prizonierat invizibil. Asta traim cu totii, fie ca stim sau nu, fie ca vrem sau nu. Un prizonierat in care suntem tinuti in mod ordonat si programat de catre structurile nationale de securitate, de orice nivel si de orice conceptie. Care si ele, la rindul lor, sunt tinute prizoniere de catre structurile de securitate externe, imperiale in sensul politico-economico-militar. Care si ele, iarasi, sunt prizoniere ale structurilor al caror cuvint structureaza, a caror putere este deasupra legii, politicii, moralei – supuse si acestea unui vis si a unui imperativ. Prizonierat concentric.
Amuzant si trist este ca, in ignoranta lor izvorita din magia puterii si in logica lor militara, structurile noastre vad totul ca o mostenire care li se cuvine dintotdeauna si pentru totdeauna, fiind data mai departe fara drept de alienare catre fiii si fiicele lor, care se vor vrea stapinii de miine ai fiilor nostri si fiicelor noastre.
Singurele lor incertitudini sunt date de macelurile la care se supun reciproc si periodic, intre ei, atunci cind echilibrul de forte se clatina sau energiile potentiale devin instabile. Abia atunci, printre zabrele, mai vede si demos-ul cite ceva circ. Ca painea, oricum, e din ce in ce mai putina si din ce in ce mai amara…
Pe 19 martie, a implinit doi ani, pasind prin Imperiu. Glasuind, rizind, tuns pt prima oara in viata lui (certind-o pe frizerita cu „Nu face asa, nu face asa!” 🙂 ), senin, intelept si puternic, curios asupra a tot si a toate. Inima din inima. La multi ani, fiule!
„Ora 25, a zis Traian. Acesta este timpul in care orice incercare de salvare e prea tarzie: chiar Mesia daca ar veni, ar fi prea tarziu. E nu ultima ora, ci o ora dupa cea din urma ora. Este, cu precizie, timpul societatii occidentale. E ora actuala. Ora exacta!”
Virgil Gheorghiu – „Ora 25”
O posibila data pt declansarea razboiului… 20 martie 2012; daca se trece de data asta, mai vedem , inseamna ca lucrurile sunt mai complicate decit par acum…
Deocamdata 75.000 trupe americane asteapta sa intre in Siria, daca se va semnalul. De asta Rusia deja a trimis bombardiere grele la Damasc, last week.
Interesul pt politica si socialul Romaniei a ajuns, la mine, la minim. Probabil pt ca am inceput sa accept ca, totusi, am ochii deschisi. Nu e usor pt nimeni sa accepte asta. Uneori ai vrea sa ii tii strins inchisi (wide shut…) chiar si cind ei se deschid singuri. Pentru ca poate fi uneori traumatic (si plictisitor in absenta unei cautari reale si realiste) sa nu mai ai iluzii – desi e atit de necesar.
Ei bine, dragii mei, incercati cu totii sa iesiti din cerc si din circ.Din cercul strimt creionat de cei ce de conduc de ceva vreme incoace („dintre cei ce nu-s boieri/c-au fost slugi pina mai ieri” – Tudor Gheorghe). Din circul penibil desenat tot de ei pt a avea ochii si urechile (fizice si interioare deopotriva) orbiti si asurzite cu imagini si zgomote plasmuite,dar vindute drept realitati.
Totul e planificat cu mult timp inainte: scopurile, oamenii, politicile, resursele, variantele, manipularile, miciunile. Nici un iepure nu iese din nici un joben. Nici macar magicianul nu e real. Totul e calcul, matematica avansata. Iar ecuatiile lor nu au nici o necunoscuta, toate au certitudini. Intimplator, stiu ce spun….nu presupun.
Schimbarea actualului guvern nu e si nu poate fi nici o schimbare, pt ei e o evolutie indelung pregatita, pt Romania si pt noi e o involutie clara, intrucit transforma dictatura civila sub masca democratica intr-una militarizata cu masca democratica. Semn ca e nevoie de un control ferm si de reactii unitare, in corpore si ferme, in vremea ce urmeaza. Semn ca ne apropiem de razboi si nu numai.
Iata de ce Piata Universitatii sau Piata Victoriei sau orice alta piata mai mare sau mai mica, mai plina sau mai goala – nu exista sau exista in aceeasi masura in care exista Opozitie in Romania, in aceeasi masura in care exista Parlament, Guvern, institutii si libertati. Iata de ce nu exista – de fapt – analisti politici, nu exista emisiuni de televiziune sau de radio, nu exista presa scrisa, ci doar o anume presa online neinstitutionalizata, subtire si aproape strangulata. Exista doar fantome si ceturi promovate interesat si agresiv, convingator, astfel incit pt. unii sa aduca profit, iat pt ceilalti indobitocire si supunere. Iata de ce nu a existat si nu va exista nici un conflict pe principiile legii sanatatii, ci doar un razboi pe bani, comercial, foarte dur, interpersonal. Si o impacare tot pe bani sau pe repozitionari. Iata de ce nu pot exista surprize si de ce totul este atit de (vai!) previzibil.
Exista romani care stiu sau inteleg,dar nu fac nimic. De teama, de complicitate, din interes… Si chiar daca ar vrea sa faca, nu ar reusi, sunt prea putini si nu dispun de mijloacele si numarul celorlalti. Exista oameni care, din ce in ce, mor de foame. Sau de frig. Sau de boli tratabile. Si ei ar face ceva, dar si aceia sunt usor de intors de re-manipulat, de demotivat, de dezorganizat. Si, astfel, nu se intimpla nimic. Cu atit mai mult cu cit, de facto, nu exista Putere si Opozitie. S-a demonstrat recent chiar si pt marele public. Exista aceeasi piesa, aceeasi scena cu roluri clare distribuite de la inceputuri: tu te joci de-a puterea, tu de-a opozitia, pt a crea si intretine apoi aparente. Cu cit mai consistente, cu atit mai bine. Dincolo de asta, toti au aceeasi stapini si acelasi scop: puterea si profitul. Personal, of course, romanul nu e o fiinta comunitara. Nu mai e…
De aceea vin si spun ca e inutil sa privim sau dezbatem subiecte politice in Romania, e daunator spiritului nostru. Si e iluzoriu sa credem ca va fi prea curind altfel. Avea dreptate Parintele Sofian Boghiu: „E prea tirziu…nu se mai poate lupta impotriva lor.” Exista cel putin doua Romanii: a lor si a noastra. Lor nu le pasa de noi. Nici noua nu ar trebui sa ne pese de ei. Noi nu avem treaba cu ei. Ei au inca multa treaba cu noi. Posibil ca intilnirile reale dintre ei si noi sa fie doar pe cimpul de lupta. Dar pe care cimp nu vor lupta ei pt ei, ci tot dintre ai nostri pt ei. Pina la urma, noi intre noi, de aia confruntarile stradale sunt si ele inutile, iluzorii si periculoase.
Ne ramin, insa, multe de facut. Poate mai multe decit pina acum. Cu noi insine, pt ca raul in lume nu vine din altceva decit din batalia care se da in fiecare inima intre bine si rau. Depinde doar cine invinge. Si mai avem a ne creste copiii in lumina, puternici, limpezi, netematori si induhovniciti, nemurirea noastra palpabila de acum incolo. Si toate sa le facem cerind ajutor de Sus si ingaduinta atunci cind nevrednici ne aratam.
Si spun astea in vreme ce romanii mor inghetati sau sufocati sau flaminzi in casele de sub zapezi si sub gerurile de azi sau sub cele viitoare, in vreme ce o administratie centrala si locala voit impotenta si dezorganizata asteapta mintuitor ca „noul guvern” (mereu va fi cate un nou guvern) sa isi termine sindrofiile de instalare, cu multa sampanie si caviar, la caldurica. Romani care au votat. Care si-au votat actuala disperare si viitoarele nenorociri.
Dumnezeu sa fie cu noi!
Mai putini cu 2.6 milioane, romanii. Bun asa. Mai e al doilea pas. Mai sunt 2,4 milioane de alungat, disparut, decedat,etc si planul trasat de stapinii conducatorilor nostri va fi indeplinit. Cam pina prin 2016-2019.
Sonetul CCXXV
Vei sti si tu ca plânsul adesea e o roua
Ce cade milostiva pe sufletul uscat:
Ea, adunând tot cerul într-o bobita noua,
Ţi-adapa radacina c-un tel de mult uitat.
O lacrima curata e geniul iubirii:
Pe doborâti ridica din iaduri izbaviti…
Doar una sa-ti lucesca în zarile privirii,
si vezi, ca Saul, lumea cu ochii dessolziti.
Ni se fagaduieste sus, dincolo de moarte,
Un loc unde nu-s lacrimi, suspinele lipsesc;
Ce-am sa ma fac acolo daca ne va desparte,
Fara de-aceasta mana cu care ma hranesc?
De nu vei fi cu mine, suflarea-mi sa te strânga,
Învat eternitatea cu hohote sa plânga.
Vasile Voiculescu
Sonetul CLXXXV
Nu mai hulesc, iubite, aceasta trista tara,
Nici lumea rea si strâmta în care te-ai nascut,
Cum nu urasc tarâna vulgara si avara
Din care pomul mândru zbucni, neîncaput…
Ci lupt s-o scap de viermii ce rod la radacina,
O-nobilez cu soiul unor fiinte noi.
Îti zamislesc amante cu suflet de lumina,
Îti plasmuiesc soti vrednici din ideali eroi…
Turnate din iubire– titanice modele–
Am stors în ele sucul a sute de vieti,
Traiesc în veci. Tu însa, mult mai presus ca ele,
Întreci aceste-nalte vortuti si frumuseti.
E oastea ideala, trimisa-n sârg de mine
Sa ia Eternitatea cu-asalt si pentru tine.
Vasile Voiculescu
SI daca ce se intimpla in strada e inca un act al unei piese ce se joaca ardent,dar al carei final nu il stiu decit Regizorii? Daca insasi puterea, prin pasivitatea stranie, aproape incurajatoare (acoperita convenabil de o imagine in fata publicului de frica, timiditate, etc in fata protestelor), indeamna pasii opiniei si constiintei publice spre a „alege” ceva ce nu a mai fost pina acum in Romania? Daca se pregateste terenul pt cedarea in fata eurocentrismului atit de dorit la Bruxelles? Asta s-ar potrivi cu insistenta vehementa a lui Basescu pt Statele Unite ale Europei.
Sau daca, facindu-se subtil jocurile incit sa ramina drept idee centrala a protestelor opozitia si refuzul viscerale ale populatiei la intreaga clasa politica constituita ca atare si vizibila pe scena publica (clasa politica partasa la plan si asigurata deplin, de altfel), sa se indrepte spre un totalitarism fie el tehnocrat (gen Isarescu sau mai stiu eu cine, alaturi de vreo ceata de „tineri neprihaniti” din timp pregatiti), fie de orice alta natura va puteti inchipui?
Basescu, daca va pleca, pleaca pt ca vrea el, pleaca executind ordinele si planurile carora le-a fost slujitor fidel o viata, pleaca fiind sigur ca lui si alor lui nu li se intimpla nimic (familiei si apropiatilor, nu partenerilor politici). Iar daca ramine, ramine executind ordinele si planurile externe. Trist e ca Tara e in arenda si va ramine asa…
Puterea joaca deja, dupa parerea mea, la doua miini. Joaca pe cartea lor clasica si joaca antisistem in acelasi timp. Ei vor cistiga oricum. Trebuie uneori o privire agera si detasare de febra zilei, pt a vedea orizontul corect.
Desigur, si opozitia joaca in aceeasi barca si in aceeasi hora si pe aceeasi melodie. Definitiv.
Ce am vazut aseara,a fost o mizerabila incercare de a deturna scopul initial al protestelor,regizata din plin. 🙁 Au facut tot posibilul sa genereze confruntari indelungi,de ambele parti,de fapt,de aceeasi parte. Nu puteau jandarmii sa ii incercuiasca pe vandalii aia si sa termine totul din scurt? Puteau,dar nu au primit ordin. Era nevoie de discreditarea miscarii de protest si a principiilor ei. Serviciile au reusit,se pare. Mai ramin restul oraselor,ca si speranta. In Bucuresti,fireasca delimitare va duce,probabil,la pasivitate.
Aseara…o mizerie si multe distrugeri. Pacat…dar se pare ca au nevoie de justificari ba pt o interzicere a adunarilor publice,ba pt a impinge in fata o noua lege,ba pt a-l discredita pe Raed. Nu va amagiti,sunt cinici pina dincolo de priceperea noastra…
Simteam. Stiam. Traisem. Cunosteam. Era intiparit in mine din nastere. Dar abia in aceasta seara, iesind din Manastirea Ghighiu, a explodat REVELATIA. Limpede precum un lac de munte vara,senina, fara a se adresa nici o clipa mentalului…cunoasterii…nici macar simturilor interne. Adresind filonul legaturii dintre om si Cer. Simpla,dar radicala asa cum numai marile adevaruri pot fi.
Calea e una singura: calea copiilor.
Aici stau de milenii cuvintele Mintuitorului: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu ” si… „Multumesc, Tata, ca Tu ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti ai veacului si le-ai descoperit pruncilor”. Dar cine sa aiba urechi spre a vedea si ochi spre a auzi? Ca urechi de auzit si ochi de vazut oricum oamenii nu au…Misterele divine mi s-au infatisat astazi in toata dumnezeirea lor.
Da…oamenii (si eu alaturi de ei) cauta intreaga lor viata cai pentru fericire si implinire, spre transcendenta. Si cite nu fac si cite nu incearca! Dar totul e sortit esecului, fiind zadarnicie si colb.
Calea e una singura: copiii. Cu ei, prin ei, spre ei,cu recunostiinta, ei sunt calea noastra spre mintuire.
Andrei Plesu: „Ştiţi că Belgradul a fost bombardat de Paşte. Mi s-a părut potrivit să telefonez doamnei Albright şi să o previn că nu e o idee bună să bombardezi o ţară ortodoxă de Paşte! Aşa cum nu bombardezi o ţară musulmană de Ramadan. „Va fi – spuneam – o reacţie negativă şi în România.” Şi atunci, dânsa mi-a pus o întrebare care m-a năucit: „Dar câţi catolici aveţi în România?”. „Vreo 4%” – zic eu, perplex. „Păi, atunci nu e nicio problemă!” Şi am înţeles că doamna ministru nu era informată asupra creştinismului răsăritean. Ne credea musulmani. Ea fiind născută, totuşi, prin preajmă, în Cehoslovacia! (Nu ştiu dacă ştiţi că tatăl ei a fost ambasadorul Cehoslovaciei la Belgrad în aceeaşi perioadă în care Tudor Vianu a fost ambasadorul nostru tot la Belgrad, încât Ionel Vianu, fiul lui, se va fi jucat cu doamna Albright în curtea ambasadei…) De altfel, cu acelaşi prilej, am fost contrariat şi de Javier Solana, care e spaniol, catolic şi profesor universitar. L-am sunat şi pe el, cu acelaşi mesaj: „Domnule, bombardamentul de Paşte nu e o idee bună”. Şi el zice: „Între ce ore e Paştele la voi?”. Ca şi cum Paştele e de la 3 la 5! Cam aici suntem…”
E, domnu’ Plesu, hai, de Paste nu, dar in rest, merge, n’asha?
Citind prea lungul roman romanesc „Caderea Constaninopolelui” :-), mi-am reamintit ca de ani de zile imi tot zic si imi tot programez sa il vizitez.Ca un facut,nici vreun congres/conferinta sau curs nu a fost pina acum organizat acolo,incit sa merg, pur si simplu. Si acum mi-a venit o idee: ce-ar fi daca n-as mai avea aceasta insistenta interioara in a-l vizita si as lasa totul sa curga? Ce-ar fi daca l-as vizita abia atunci cind ma voi putea ruga in Sfanta Sofia?
„Simplul fapt al incheierii unei aliante intre Germania si Rusia ar insemna inevitabilitatea unui viitor razboi, cu un final decis dinainte. Un asemenea razboi ar insemna sfirsitul Germaniei.” Adolf Hitler – Mein Kampf, partea 2, cap. XIV
A vazut asta cind era in puscarie, cind era nimeni. Cind a ajuns la putere, cu fundamental ajutor rusesc, a uitat de propria profetie. Si a semnat un pact de alianta cu Rusia, Ribbentrop-Molotov. Si a distrus Germania. Si s-a sinucis. Practic.
Faza haioasa este ca nu numai ca istoria are o ironie a repetitiei,dar si ca nimeni nu e atenta la helicoidul acesteia. Recenta (ei, nu chiar recenta, de fapt…) prietenie, aliante si tratate semnate de Merkel cu presedintele rus, pupaturi si tot tacimul – arata ca Angela nu citeste carti si,daca le citeste, nu pricepe. Arata ca politicienii si serviciile speciale germane au pastrat aceeasi obtuzitate din anii ’30-’40. Arata ca in elite, intelectualitatea germana e plecata in concediu cu mintea sau dusa cu pluta la propriu. Chit ca Merkel vorbeste fluent rusa, chit ca are o istorie de o viata de colaborare strinsa cu rusii, nu ii intelege. Ceilalti, nici atit. Ce nu inteleg ei e ca rusii nu renunta. Si nu uita. Si ca isi lasa telurile, principiile, frustrarile, ura, orgoliile, idealurile – mostenire aproape genetica, din generatie in generatie. Si ca fac planuri pe minim 50 de ani, daca nu pe 100. Si se asigura ca fiecare generatie macar incearca sa le duca la indeplinire. Lenin n-a murit. Nici el, nici idealurile lui. E venerat. Cine crede altfel, e liber sa o faca, dar va plinge.
E mult de spus. Dar Germania va trebui sa fie atenta la propria existenta si sa o lase mai usor cu noul imperialism economic care ii fascineaza de citiva ani, e ca si cum au descoperit o noua jucarie si acum nu se mai desprind de ea. Si sa lase deoparte si frustrarea istorica a lipsei coloniilor, frustrare pe care incearca sa o implineasca tot in vremea din urma. N-au nevoie de ele. Desi se amagesc ca au. Nu le trebuie Grecia, nu le trebuie Iugoslavia, nu le trebuie Spania, in nici un caz Polonia, etc. Nu le trebuie decit Germania. Asa cum e ea acum. Nu le trebuie nici macar complexul cumplit de culpabilitate provenit din al doilea razboi mondial. Plus ca mai au de invatat ceva: stiu sa lupte, dar nu stiu sa cistige victoria.
In ce ne priveste, nemtii nu ne iubesc. Nici n-au de ce. WW I, WW II… Rusii nu ne iubesc. N-au de ce. Sunt nervosi pt scoaterea Ungariei de sub suzeranitatea lui Lenin din 1919, prin infringere armata directa. Le-am naruit atunci visul revolutiei si de extindere mondiala, dimpreuna cu polonezii care i-au facut muci in 1920, linga Varsovia (de aia sunt nervosi constant si pe aia). Sunt nervosi si pt. WW II si pt inca o lunga istorie pe care nu o voi pomeni aici. Ungurii nu ne iubesc nici ei, din acelasi 1919 si din multe care au urmat. Dar macar astia au devenit mai inteligenti: ne cuceresc politic si incearca si economic (vezi batalia pt CNAS, MS, etc – bine ca deocamdata s-au trezit si serviciile noastre si au luat masuri fata de o actiune inceputa acum 3 ani). Deci, pt noi semne bune nu sunt. Dar cui ii pasa?
Revenind: aliantele ruso-germane nu suna bine. N-au tact, n-au ritm, n-au talent, n-au estetica. Zangane… Si infioara.
Partea cea mai proasta e ca nimeni nu mai are fantezie. Devine plictisitor. Tare mi-as dori sa mai vad si constructii noi, sa mai inventeze geo-politicienii si geo-strategii lu’ peste ceva nou…oricit de constrinsi ar fi de geografie si de istorie si istorii. Oare si la extraterestri tot asa o fi?! 🙂