Aliata si model al Romaniei de secole, Franta a creat, la 1789, „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen”, document vital al celei de-a V-a Republici si care a primit inca din 1971, prin Consiliul Constitutional, valoare constitutionala.
Prin preambulul său și cele șaptesprezece articole, definește drepturile „naturale și imprescriptibile” care sunt libertatea, proprietatea, siguranța, rezistența la opresiune, recunoaște egalitatea în fața legii și justiției și afirmă principiul separării puterilor. Acest Articol 2 al „Déclaration des droits de l’homme et du citoyen” as vrea sa il vad trecut si in viitoarea Constitutie a Romaniei.
I know, dream on, babe….
A spune ca „Guvernul minte” este o platitudine si un pleonasm. 
In Biblie, Facerea (Geneza) – Capitolul 1 arata inceputurile a tot si a toate in viziunea cosmogonica crestina. Inceputurile acestea abunda de “Şi a ZIS Dumnezeu”, “a NUMIT Dumnezeu”, “a BINECUVANTAT Dumnezeu”, implinind omul prin “Şi a ZIS Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”.
Asadar…ANAMNESIS. Sau Miturile Reamintirii, cum le-ar numi Platon in ale sale “Dialoguri”. Cu asta incepe relatia medic-pacient. Cu apelul la reamintire, la transferul acestora dinspre pacient spre vindecator prin poveste. Care poate fi simpla sau complexa, care poate fi spusa o singura data sau de zeci de ori. Pacientul se povesteste pe sine, dimpreuna cu suferinta lui, reala intru totul sau mixta – parte reala, parte imaginara, dupa caz. Care poveste poate fi consistenta sau variabila de la un moment la altul, care poate fi sincera sau interesata, mimata, fabulatie. La celalalt capat al podului comunicarii sta medicul, care trebuie sa iasa pentru un timp din propria poveste a vietii sale si a devina focusat pe naratiunea libera sau incorsetata ce se tese in fata ochilor si urechilor sale….deopotriva prin cuvinte, gesturi, mimica, semne ale trupului pacientului etc. Sa cearna si a discearna, sa puna zagaz sau sa ajute fluxul anamnezei acolo unde este prea sarac pentru a fi de folos. Si sa integreze totul, prin imensul filtru al experientei proprii si al stiintei de carte, intru distilarea a ceea ce cauta si el, dar si pacientul: diagnosticul.
In imensa lui intelepciune, Guvernu’ si Grupul neuronal de decizie strategica stiintifico-fantastica, si-au imaginat ca pensionari exista doar in orase si, mai exact, doar pe strazile care au vis-a-vis un supermarket, un mall, ceva de genul. Si farmacia la poarta, obligatoriu. De aia au fixat in fiecare zi doar doua ore pt cei peste 65 de ani.
