SAU
Despre Secta Prea-Strambului Si De Minunata Pomenire Nevrednic, De Mucenicie Grabnic Aducator , Antitaumaturgul Complet Inhibitor de Minuni, Marele Sfânt DEPHYCIT
Astfel, la valeat 25 care vine dupa 20, adoratorii si stramb-credinciosii Sfantului DEPHYCIT adunatu-s-au dimpreuna in starea cea mai de jos a firii omenesti de pe acele meleaguri, care mai poarta si porecla de „clasa politica” si au facut judet si au purces ca, intru a pomeni si ridica osanale sfantului lor, sa jertfeasca numaidecat pe altarul cel necurat inca 8 miliarde euroi din banii prea-saracei tarei atat de incercate, ca sa cumpere care de razboi din ceale de fer, care sa le dea la fer vechi mai dupe aceia, la o oarecari vreme. I pak dau de stire ca asa prostie inca prea mare iashte si se afla a sta chiar si in zestrea bogata in prostie a celei mai de jos stari a firii omului, zisa si politichie valaho-moldo-transilvaneasca.
Pentru cei care mai studiaza din cand in cand vreo analiza a razboiului din Ucraina, se stie demultisor ca sunt segmente ample de front unde nu au mai fost vazute de multa vreme blindate de nici un fel, nici macar de transport trupe, care sunt rapide si mobile, cu atat mai putin tancuri (care sunt pur si simplu sitting ducks . Unii – pentru ca nu prea mai au blindate (ucrainienii), altii – pentru ca nu au ce face cu ele (rusii). Pentru ca razboiul modern s-a schimbat total, numai in mintea planificatorilor de conflicte militare retardati , traitori in secolul IX-XX, tancurile mai reprezinta o forta, doar in imaginatia unor impotenti care au erectia anuala doar la defilarea de 1 Decembrie (musai pe muzica fanfarei), dai banii pe tarii pe ceva cu care nu o vei putea apara in veci: scumpe la achizitie si utilizare, lente, complicate de utilizat si de intretinut, care necesita o mega-infrastructura in spate si asistenta permanenta la place of deployment etc. Atâta de tâmpită e aceasta achizitie chiar atunci cand incanteaza toti in transa: „DEPHYCIT, OOOO, DEPHYCIT!”, atat e de ineficienta in orice strategie de aparare actuala, incat stai sa te gandesti ai cui sunt, de fapt, cei care au luat aceasta decizie, dar si altele la fel de terminatoare pentru prezentul si viitorul Romaniei – intrucat ele nu servesc nici noua, nici aliatilor nostri apropiati sau indepartati. Ele servesc doar inamicilor: epuizare financiara si impotenta defensiva.
In era dronei, cand – asa cum am zis mai sus, pana si atacatorii renunta la blindate (un tanc ultra-costisitor poate fi eliminat instant de o drona ultra-ieftina), promovand tactici de avansare a infanteriei de cate maxim 3 oameni , dar cel mai adesea 2 sau si mai des cate 1 soldat pentru a nu atrage nici atentia si nici focul dronelor (cea mai eficienta arma anti-infanterie in acest moment), Romania cumpara tancuri de 8 miliarde. O tara care inainte le exporta, in fapt, dar asta e deja o alta poveste. Cred ca, daca cineva avea o afacere babana cu cai si sabii, Romania cumpara un vapor de sabii si cateva divizii de cai – daca iesea un comision corespunzator. Eficienta era aproximativ aceeasi, iar spectacolul de 1 Decembrie era chiar si mai misto, minus balegile de pe tot traseul, desigur.
Tot sectantii Sfantului DEPHYCIT pun zi de zi borduri si pavele prin toata tara, in timp ce Centrul Vechi al Capitalei arata absolut oribil si periculos, in timp ce lipsesc serviciile civile esentiale, serviciile sociale esentiale, medicamentele, alocatiile copiilor (pentru ca sectantii DEPHYCIT urăsc copiii, se stie) sunt muuult mai mici decat alocatiile zilnice pentru puscariasi, care puscariasi primesc aproape 300 de lei pe zi mancare si apa, spre deosebire de medicii rezidenti care nu primesc absolut nimic, nici macar apa.
Nu mai tarziu de duminica vazui ditai bulevardele Capitalei blocate pentru ca fugeau niste lesinati pe ele, care nu mai gasisera loc in parcuri, paziti de ditamai fortele de politie detasate in mai multe zone (in loc sa actioneze unde chiar ar fi fost nevoie de forte de ordine), pe banii majoritarilor care nu fugeau nicaieri ca nu mai au vlaga….
Si v-am spus povestea asa, si-am incalicat pe-o sa, tralala!