Sonetul CCV Stiu si-o voiesc; aceasta mi-e ultima viata... Nu mai renasc de-acuma, caci, iata, te-am gasit. Deschizi eternitatea: în
Sonetul CLXXXV Nu mai hulesc, iubite, aceasta trista tara, Nici lumea rea si strâmta în care te-ai nascut, Cum nu urasc tarâna vulgara si avara Din care pomul mândru zbucni, neîncaput... Ci lupt s-o scap