Doctorul Cornel Petreanu, chirurg toracic de mare performanta la „Marius Nasta”, nu mai este. A disparut in urma unui accident rutier inca invaluit in intrebari. Se afla sub control judiciar pentru ca pacientii i-ar fi oferit recunostiinta materiala, neconditionata. Care este obicei si traditie in atatea tari europene. Vestice. Din alea care chiar isi platesc medicii. Alea spre care migreaza medici romani. Alea unde n-a plecat doctorul acesta, alegand sa salveze vietile unui popor care jubileaza la moartea lui dramatica….
Valul traditional de ura pentru doctori al populatiei Romaniei s-a transformat brusc in sarbatoare, in urale, in „blestemul i-a ajuns”, intr-o satisfactie dansanta pe un mormant inca nedeschis, pe cat de lugubra, pe atat de satanica. Bucuria ca a pierit un salvator de vieti, la randu-i sot si tata de copil de 10 ani.
Statistica e o stiinta pe care nu o stapanesc, nu mi-a placut niciodata. Dar e crunta in nudismul ei traditional. Daca m-as pricepe, as calcula doar atat: cate sute de ani de viata se vor irosi adunati din vietile ce se vor pierde prin faptul ca s-a pierdut viata unui singur chirurg de mare calitate. Din vietile celor care danseaza smintiti si lugubru peste moartea unui vindecator. Poate ca o astfel de statistica ar mai salva cativa din satanismul macabru al urii care ii macina, ii soarbe si ii stoarce in acelasi timp. Poate…
Sau poate ca pur si simplu, unele popoare sunt damnate si autodamnate si condamnate sa piara. Incet, dar sigur, pervers si fara speranta de indreptare si fara dram de iertare sau ajutor. Sa piara nu oricum, ci in jale si in disperarea fara solutie si fara scapare. Pentru ca, de fapt, acesta este iadul: disperarea fara speranta si durerea fara iertarea care alina. Acolo unde deja se afla acest popor.






„The first task of the doctor is therefore political: the struggle against disease must begin with a war against bad government”.

Anticorpi administrati in ambulatoriu ca sa nu ajunga in spitale pacientii – nu. Favipiravir la liber – nu.Despre vaccinare – poporul a inteles ca nu era cazul pentru ca „am invins pandemia” si pentru ca „deschidem economia” si concertele si distractiile si congresele.Spitale nu avem, nu am construit, nici macar nu am suplimentat sau reconfigurat spatiile existente, nu am sporit capacitatile de oxigen si nici pe cele electrice.Nu am sporit personalul, nu am demarat instruirea la zi in vederea valului 4, am taiat sporurile COVID, nu am marit salariile personalului medical pe umerii caruia sta o intreaga natiune (culmea, chiar natiunea insasi zice ca e bine sa nu le mareasca!), dar ii amenintam si ii bubuim. Le dam cu admiratia prezidentiala in cap, in schimb, poate se emotioneaza si vor lucra pe gratis si cu mainile goale.Nu ne-am pregatit sa tinem pandemia departe de ATI, cu orice pret. Nu am pregatit medicii de toate specialitatile, dar mai ales pe cele esentiale in pandemia COVID-19 (MF, medicina interna pneumologie, infectioase, ORL, etc) sa faca fata bolii, evolutiei acesteia, no medical update, fiecare pe cont propriu. Nu am pregatit sistemul pentru complicatiile care afecteaza pacientii care scapa, nu avem centre unde sa rezolvam eficient complicatiile trombotice, nu avem programe de follow-up coerente si focusate pe fiecare posibila complicatie redutabila a bolii, fie ea short sau long-COVID.Nu am abordat integrat problema pacientilor transplantati care s-au imbolnavit, cu consecinte redutabile.Nu am cautat manageri (head-hunting) de criza competenti si dedicati pentru spitale si pentru intreg sistemul sanitar. Ne-am pus loazele noastre peste tot. Nu am mobilizat Biserica (all of them included here) in sfera Sanatatii Publice, ca factor esential de stabilizare a Statului si de salvgardare a natiunii. Iar acum Biserica are de lucru din plin: face sute de inmormantari pe zi. Nu am scos managementul pandemiei din zona militara,desi se stie de mii de ani ca razboaiele sunt probleme mult prea importante pentru a fi lasate pe mina militarilor. Vizibili sau deghizati, deopotriva.Mai importante au fost contractele de armament, astea au mers unse. Abia asa s-a inteles ca totul poate fi interpretat drept un razboi impotriva acestei natiuni, soldat cu tot ce trebuie, ca la carte: si cu genocid si cu holocaust.Si toate astea privite cu senina determinare de catre intreaga clasa politica, de catre intreaga protipendada de business si, desigur, cu eterna si mioritica resemnare – de catre poporul cel mai drept si cel mai viteaz dintre traci. Care asteapta salvarea mereu de altundeva, de afara, de la altii…. Inutil, prosteste si iluzoriu.
Pentru ca a ajuns pe tron prin voia divina a arnautilor din tinuturile dunarene care au binecuvantat, pocnind din calcaie, firmanul primit de la ienicerii si spahiii Inaltelor Porti, voievodul nu poate fi altfel decat de drept divin si de esenta divina. De aceea, legatura dintre el si tinuturile administrate de orcii legiunilor proprii este una care se rezuma doar la peisaj. La care peisaj se uita cu scarba, pentru ca ramele si insectele de pe plantatie au indraznit sa se revolte si, prin intermediul unei clase de termite care si ele, la randu-le, s-au simtit amenintate de furia ramelor si au decis sa il trimita acasa pe seful tribului de orci pe care divinul voievod il atinsese cu mina lui cea de mir plina ca sa conduca pulimea cea de rame spre deplina si rapida exterminare.